Problema costurilor de producție autohtone și posibilitățile reducerii lor

Problema costurilor îşi găseşte expresie concretă în cadrul oricăror întreprinderi din diverse domenii ale economiei naţionale din Republica Moldova.

Problematica dimensionării activităţii, prin prisma costurilor şi preţurilor, este specifică proiectării oricărui sistem de producţie, care are ca obiectiv final profitabilitatea şi competitivitatea.

De cele mai multe ori o întreprindere realizeaza mai multe produse sau presteaza mai multe servicii, din care unele, sub raportul rentabilitatii lor, pot fi eficiente sau nu. Este deci, vital pentru aceasta sa realizeze o ierarhizare a produselor pe care le obține și, pe aceasta baza, sa adopte măsurile pe care le considera necesare. O analiza strategica a activitatii sale nu este posibila însa fara a cunoaste costul propriilor produse.

Definitia costului de productie

Deci, costul de productie este partea din valoarea produsului care reflecta în expresie baneasca cheltuielile de productie efectuate de o unitatile economică, de mijloace de producție consumate (f) si cheltuielile pentru retribuirea lucratorilor (R) în vederea obtinerii si desfacerii unui produs sau a întregii productii. Costul de productie cuprinde valoric toate consumurile de munca vie si munca materializata (mecanizată) din cadrul secției, ocazionate de fabricarea productiei.

Definitia costului în întreprindere

Costul în întreprindere reprezinta în expresie valorica volumul cheltuelilor efectuate pentru realizarea produsului oferit. Costul de întreprindere cuprinde totalul costurilor determinate de obtinerea produsului din cadrul intreprinderii si este format din costul de sectie la care se aduga cheltuielile generale ale intreprinderii, prin care se inteleg costurile de conducere si deservire a intreprinderii. Costul de intreprindere se calculeaza atat pentru productia marfa cat si pentru productia globala.

Costul complet este format din costul de intreprindere la care se aduga cheltuielile de desfacere.

Pretul de productie cuprinde costul complet si profitul intreprinderii. Pretul de productie este planificat si el este unic pentru un produs, indiferent de întreprindere care il fabrica.

Pentru a se fundamenta corespunzator planul costurilor si a se stabili masurile de reducere a acestora fara a influenta negativ calitatea produselor si serviciilor este necesar sa se cunoasca structura costurilor din întreprinderi.

Structura costurilor în întreprindere

Cunoaşterea costului îi permite întreprinzătorului să fundamenteze astfel utilizarea factorilor, încât să obţină o rentabilitate mai mare, în raport cu concurenţii săi. Deci, măsurarea corectă, prin cunoaşterea tipurilor de costuri, permite evaluarea adecvată a activităţii economice, luarea deciziilor optimale, ce ţin de asigurarea profitabilităţii, competitivităţii, stabilităţii, siguranţei financiare a întreprinderii.

Costurile de productie se grupeaza dupa mai multe criterii. Gruparea lor dupa diverse criterii permite identificarea unor directii de actionare in vederea reducerii costului productiei.

Principalele criterii de grupare si clasificare a costurilor de producte sunt:

A.Dupa natura muncii consemnate costurile se impart in doua grupe: costuri legate de munca trecuta si concretizate prin valoarea consumurilor de materii prime, materiale, amortizari etc. si costuri cu munca vie. In intreprinderile industriale prelucratoare si cu un grad inalt de mecanizare si automatizare, costurile din prima grupa, exprimand munca trecuta au, in general, o pondere mai mare decat grupa costurilor cu munca vie.

B.Dupa omogenitaea, lor costurile de productie se impart in costuri simple si costuri complexe. Costurile simple sau primare sunt formate dintr-un fel de cost, ca de exemplu: consumul de materii prime, consumul de materiale, retributia muncii, contributia asupra retributiei muncii. Costurile complexe grupeaza la un loc mai multe feluri de costuri, referitoare de exemplu atat la consumul de mijloace de productie procurate din afara consumate in aceasta forma in întreprindere, cat si la consumul de munca vie, concretizata prin costuri prin retributie muncii. Exemple de costuri complexe sunt: costurile comune ale sectiilor si cheltuielile generale ale intreprinderilor.

C.Dupa variatia lor, functie de cresterea sau descresterea volumului productiei, costurile se impart in doua grupe: costuri variabile si costuri constante sau conventional constante.

Costurile variabile sunt cele care variaza ca marime de la o perioada la alta, proportional cu cresterea sau descresterea volumului productiei.

Pe termen lung, toate costurile sunt variabile, deoarece, la orizontul de timp la care se refra, este posibila o modificare a dotarii intreprinderii, perfectionarea procesului tehnologic, modificarea numarului de muncitori, cantitatea de materii prime supuse prelucrarii s.a.

D.In functie de modul de repartizare a costurilor pe unitatea de produs se disting costuri directe si costuri indirecte.

Costurile directe sunt cele ce se pot repartiza pe unitate de produs prin calcule bazate pe norme de consum, norma de munca si preturi, respectiv tarife de retribuire. Costurile directe pot fi individualizate pe produs chiar in momentul efectuarii lor. Costurile directe sunt retributiile muncitorilor din sectiile de productie, costul altor materii prime si materiele, costul puietilor, al semintelor si al butasilor la lucrarile de impadurire.

Costurile indirecte sunt cele ce se repartizeaza pe unitatea de produs cu ajutorul unor procedee indirecte conventionale, bazate pe enumite chei de repartizare. Se incadreaza in aceasta categorie: costurile cmune ale sectiilor de fabricatie, cheltuielile generale ale intreprinderii.

E.O mare importanta pentru calcularea, evidenta si analiza costului productiei prezinta, gruparea costului productiei pe elemente de costuri si articole de calculatie. Gruparea pe elemente de costuri si pe articole de calculatie evidentiaza si particularitatile structurii costurilor de productie pentru fiecare ramura si sector de activitate, particularitate din care se pot desprinde si directiile de actionat in vederea reducerii costurilor de productie.

Gruparea costurilor pe elemente primare este obiligatorie si identica pentru toate intreprinderile.