Procesul de Achiziții Publice

1.DEFINIREA ŞI PRINCIPIILE ACHIZIŢIILOR PUBLICE

Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităţilor, organizare, publicitate şi de proceduri, în vederea realizării de cumpărări de către organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene, naţionale centrale sau locale, donori internaţionali).

Dimensiunea acestui sector economic este estimată de către Comisia Europeană la 16,5% din PIB-ul UE. Armonizarea procedurilor de achiziţii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieţei comune europene.Legislaţia europeană a încurajat şi încurajează concurenţa între firme prin utilizarea de proceduri de selecţie transparente. De asemenea, legislaţia europeană conţine prevederi de acţiune coercitivă împotriva autorităţilor contractante care nu-şi îndeplinesc obligaţiile.Directivele europene (17/2004/CE şi 18/2004/CE împreună cu directivele 1989/65/CEE şi 92/13/CEE) sunt periodic revizuite în scopul simplificării cadrului legislativ existente şi pentru stimularea utilizării procedurilor electronice.

La nivel internaţional, Achiziţiile Publice sunt exceptate de la regulile de bază ale Organizaţiei Comerţului Internaţional (WTO). În completarea documentelor EU, 12 ţări au semnat şi acordul WTO asupra procedurilor de achiziţii guvernamentale.

Achiziţiile publice – perspectiva autorităţilor contractante

Autorităţile contractante încearcă să se asigure că prin procesul de achiziţii publice se consumă efectiv, eficient, în mod etic, echidistant şi transparent fondurile publice alocare autorităţii respective în decursul unei perioade.

În acest sens, cadrul legislativ european (implicit cel românesc) pentru achiziţiile publice enunţă 7 principii:

1. nediscriminarea

2. tratamentul egal

3. recunoaşterea reciprocă

4. transparenţa

5. proporţionalitatea

6. eficienţa folosirii fondurilor publice

7. asumarea răspunderii

Aceste principii reprezintă baza directivelor Uniunii Europene şi cadrul în care s-a dezvoltat legea achiziţiilor publice din România (OG 34 / 2006). Legea nu acoperă toate aspectele ce pot apărea în activitatea de achiziţii publice şi anumite aspecte ipotetice sunt greu de reglementat. Atunci când o autoritate contractantă nu regăseşte în lege aspectul cu care ea se confruntă în viaţa reală, poate face recurs la principii. Dacă nici unul din aceste 7 principii nu este încălcat, atunci, acţiunile întreprinse de autoritatea contractantă sunt corecte.

• Nediscriminarea

Asigurarea condiţiilor pentru concurenţa reală, indiferent de naţionalitate. Respectarea principiului nediscriminării înseamnă că toate firmele trebuie să aibă şansa de a depune oferte şi de a obţine contractul de achiziţie publică. Regulile după care se desfăşoară procedura sunt stabilite de la bun început şi nu mai pot fi schimbate.

• Tratamentul egal

Respectarea acestui principiu înseamnă stabilirea de reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toţi operatorii economici. Acest lucru înseamnă evitarea de contacte preferenţiale, criterii de selecţie care să avantajeze unele firme şi să dezavantajeze pe altele.

• Recunoaştere reciprocă

Respectarea acestui principiu înseamnă acceptarea tuturor produselor, serviciilor şi lucrărilor oferite în mod legal pe piaţa Uniunii. Înseamnă, de asemenea, acceptarea oricăror certificate şi calificări profesionale emise în orice stat membru al Uniunii.

• Transparenţa

Acest principiu înseamnă punerea, de către autoritatea contractantă, la dispoziţia tuturor a tuturor informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. În slujba acestui principiu s-a pus Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, SEAP.