Producția și Consumul de Alcool în România

Tutunul este una din plantele agricole cu importanţă specifică, frunzele acestei plante întrebuinţându-se în primul rând, în industria produselor pentru fumat Din frunzele varietăţilor bogate în nicotină se prepară praful de tutun si apoi leşia sau zeama de tutun care este un foarte valoros insecticid. Frunzele de tutun constituie şi materie primă pentru obţinerea nicotinei, substanţa mult utilizată în industria farmaceutică. De asemenea, din frunzele de tutun se poate obţine acid citric, care se află în frunzele de tutun proaspete de mahorca în cantitate de 10- 15%. Seminţele de tutun conţin 35- 40% ulei, care poate fi extras şi folosit în alimentaţie şi industrie. Importanţa tutunului este mărită de faptul că unele soiuri valorifică economic soluri cu potenţial productiv redus, cum sunt solurile nisipoase, erodate sau altele puţin productive

1. Tutunul la nivel global

De mii de ani, oamenii fumează sau mestecă frunze de tutun. Tutunul a fost descoperit şi cultivat pe continentul american, încă din anul 6000 î.e.n.

Fumatul este un obicei larg răspândit în întreaga lume, fiind practicat în egală măsură de bărbaţi şi femei, copii şi adulţi afectând viaţa şi sănătatea a milioane de oameni. El are la bază multiple cauze, dar cea mai importantă se referă la dependenţa de efectul drogant al nicotinei existentă în toate formele de prezentare comercială a produselor obţinute din frunze de tutun. În plus, impactul său major asupra comportamentului individual a fost determinat şi de industrializarea şi comercializarea tutunului sub formă de ţigări care sunt relativ ieftine, uşoare şi deci eficiente din punct de vedere economic

Tutunul conţine o substanţă alcaloidă, nicotina, care odată pătrunsă în organismul uman, produce efecte de dependenţă farmacologică şi psihologică ce întreţine şi perpetuează obiceiul fumatului. Iniţial, acesta era practicat numai de băştinaşii amerindieni, dar după descoperirea Americii de către Columb, el a fost rapid adoptat şi de populaţiile europene. Se estimează că obiceiul de a fuma a devenit mai cunoscut de aproximativ 300 de ani, dar abia după al doilea război mondial s-a răspândit în toate ţările lumii

La început, fumul rezultat prin arderea tutunului era inhalat pe gură, prin intermediul unor tuburi sau rulouri din frunze de tutun, precum şi pe nări, cu ajutorul unui tub în formă de Y; ulterior, el a început să fie înghiţit şi exhalat de la o persoană la alta în timpul unor ritualuri religioase, unde se mai practica şi mestecatul frunzelor de tutun singure, sau în combinaţie cu cenuşă, praf de scoici şi miere. În zilele noastre, obiceiul fumatului a devenit aproape universal, constând din arderea controlată a frunzelor de tutun rulate sub forma ţigărilor sau introduse în recipienţi speciali şi inhalarea fumului rezultat. Dintre aceste forme, fumatul ţigărilor a avut cea mai largă putere de extindere, ceea ce a determinat ca în ţările dezvoltate, să atingă o pondere de peste 80% din totalul consumului de tutun.

În anul 1843, odată cu începutul industrializării, are loc şi fabricarea primei ţigări, iar în anul 1881, în America, apare prima maşină de fabricat ţigări În anul 1910, în Europa au fost înregistrate 20.000 de mărci de ţigări