Profitul

Omul modern îşi asigură existenţa prin multiple activităţi economice. Raţionalitatea este trăsătura definitorie a acestora şi suportul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Fără raţionalitatea activităţii economice progresul ar fi de neconceput.

În economia de piaţă raţionalitatea activităţii economice este relevată de profit. Termenul ca atare este de origine latină•. În acest sens, profitul, care este cunoscut şi sub numele de beneficiu, reprezintă câştigul net, avantajul realizat sub formă bănească dintr-o acţiune, operaţie sau exercitarea unei activităţi.

Profitul reprezintă unul dintre cele mai importante concepte strâns legate de existenţa economiei de piaţă.

Profitul este indiscutabil un venit fundamental. El sintetizează o activitate prosperă sau cu perspective de dezvoltare. Profitul reflectă o afacere atractivă şi este considerat de cele mai multe ori drept motivaţia agenţilor economici.

Acţiunea economică, desfăşurarea unei activităţi de natură economică este condiţia generală a profitului. Lipsa profitului face dificilă sau chiar imposibilă existenţa în continuare a activităţii respective.

Profitul sintetizează rezultatele activităţii oricărei unităţi economice, orice iniţiativă cade sub incidenţa sa directă. Unităţile economice îl urmăresc sistematic, el constituind motivaţia obiectivă a întreprinzătorilor şi proprietarilor de capital. Situaţia economică şi socială a acestora este condiţionată de mărimea şi dinamica profitului. Maximizarea profitului la nivelul unităţilor economice este criteriul major al eficienţei lor, fără realizarea căruia şi-ar înceta activitatea.

Profitul poate fi privit ca:

- obiectiv al agenţilor economici

- premiu pentru asumarea riscului

- venit implicit

- avantaj, câştig

Profitul îndeplineşte mai multe funcţii:

a) stimulează iniţiativa şi acceptarea riscului din partea celor care îl urmăresc drept scop în acţiunile lor;

b) incită la realizarea eforturilor de sporire a raţionalităţii sau eficienţei activităţilor economice, cultivă spiritul de economie.

Profitul este compatibil cu raţionalitatea socială, pe seama acestuia se asigură funcţionarea activităţilor de altă natură decât economică, necesare oricărei ţări, precum şi progresul social în general.

Mărimea profitului este variabilă în timp şi spaţiu.

CASIFICAREA PROFITULUI

I. După modul de exprimare, există:

a) profit exprimat absolut, cunoscut sub denumirea de masa profitului (Pr), respective suma pe care o reprezintă profitul unei unităţi economice, unui agent, unei economii naţionale. Se determină ca diferenţă între venituri şi cheltuieli.

Pr = VT - CT

b) profit exprimat relativ, cunoscut sub denumirea de rata profitului (Rpr), care se calculează fie ca raport procentual între masa profitului şi volumul capitalului folosit, fie ca raport procentual între masa profitului şi cifra de afaceri.

Cele două modalităţi de calcul conduc la rezultate diferite.

Rata profitului relevă gradul de rentabilitate pe produs, unitate economică, ramură, economie naţonală.

Rpr = P/C * 100 sau P/CA *100

P - reprezintă masa profitului

C - capitalul folosit

CA - cifra de afaceri