Progresul Tehnic în Comerț

Definirea progresului tehnic

Progresul tehnic este (conform lui J. Schumpeter, autorul teoriei inovaţiei) forţa motrice a creşterii economice şi reprezintă ansamblul activităţilor de inovare a sectorului productiv, având ca suport cercetarea ştiinţifică şi îndeosebi cercetarea aplicativă. Apare ca un anasamblu de activitati, prin care se operationalizeaza si se transfera in practica economico-sociala, volumul cunostintelor din domeniul de cercetare-dezvoltare. După P.Jira, progresul tehnic reprezintă ridicarea nivelului tehnic al elementelor materiale ale procesului de muncă, ale proceselor tehnologice şi ale produselor, pornind de la cercetare-dezvoltare, ca o sumă de activităţi, cum sunt cele de concepţie, proiectare, asimilare şi introducere în producţie a celor mai noi cunoştinţe ştiinţifice.

Obiectivul progresului tehnic consta in perfectionarea proceselor de productie (tehnologica si manageriala) si modernizarea productiei, conform cu competivitatea impusa de evolutia pietei, sau cu o tinta programata. Asigurarea evolutiei progresului tehnic este determinata de cercetarea stiintifica, care la randul ei asigura transformarea noutatilor stiintifice in noutati tehnologice. Aceasta evolutie capata amploare prin rapiditatea cu care se realizaeaza transferul creatiei tehnico-stiintifice in sfera productiei materiale. Modalitatea de realizare a acestui transfer a dat nastere la doua tipuri de progres tehnic:

-intensiv sau „vertical”, realizat prin parcurgerea tuturor activitatilor ce compun structura acestuia;

-extensiv, sau "orizontal" realizat prin transferul de tehnologii, concretizat prin activităţile de asimilare în fabricaţie şi de exploatare.

Pentru a explica dezvoltarea relatiilor comerciale internationale in perioada contemporana se folosesc anumiti factori printre care si progresul tehnic care a marcat profund societatea umana in a doua jumatate a sec.XX si a avut un impact direct si asupra comertului international. Daca inca din anii '60 se vorbea despre trecerea de la societatea industriala la societatea post-industriala, abia in ultimele doua decenii natura si contururile acesteia din urma incep sa se intrevada.

Progresul tehnic determina in mod direct adancirea diviziunii internationale a muncii, aprofundand si mai mult specializarea de tip intra industrial si intra produs; pe de alta parte acest impact este limitat la tarile si zonele in care se afirma si se valorifica avansul tehnologic. Pe de alta parte, dezvoltarile tehnologice actuale, indeosebi in domeniul industriei prelucratoare, tind sa modifice premisele competitivitatii in afacerile internationale. Robotica, proiectarea si productia asistate de calculator, fabricarea flexibila diminueaza substantial costurile de productie, inclusiv prin reducerea intesitatii in munca a produselor. Ca atare, tarile care se bazeaza pe exporturi industriale intensive in manopera risca sa piarda, in termeni de pozitie competitiva, in noile conditii de pe piata mondiala. Totodata, industria materialelor noi, biotehnica, energiile neconventionale indeparteaza "limitele naturale ale cresterii" si reduce renta asociata unor produse considerate ca neproductibile.

2. Direcţiile progresului tehnic în comerţ

Din definiţia progresului tehnic se desprind trei direcţii de promovare a lui în activitatea comercială: modernizarea bazei tehnico-materiale, perfecţionarea tehnologiilor comerciale si organizarea raţională a activităţii.

Modernizarea bazei tehnico-materiale. Ca o componentă a modernizării de ansamblu a activităţii comerciale, modernizarea bazei tehnico-materiale reprezintă procesul de adaptare continuă a construcţiei, amenajării şi dotării magazinelor şi depozitelor la progresele realizate în creşterea şi diversificarea ofertei şi la tehnica din ramurile economice cu care comerţul intră în relaţii. Acest proces vizează fiecare element al bazei tehnico-materiale şi are drept principiu sporirea funcţionalităţii acestora, adică a rolului pe care fiecare îl are în circulaţia eficientă a mărfurilor.

Perfecţionarea tehnologilor comerciale. Tehnologia comercială cuprinde ansamblul de procese, metode şi procedee ştiinţifice folosite pentru distribuirea comercială a produselor. Ea este specifică grupelor de mărfuri (de exemplu tehnologia comercializării mărfurilor alimentare), formelor de distribuţie (tehnologia depozitelor, tehnologia magazinelor cu autoservire) şi tipurilor de unităţi (tehnologia magazinelor universale).

Organizarea raţională a activităţii. Progresul tehnic este asociat tuturor factorilor de producţie, implicit şi factorului uman. Cu ajutorul tehnicii pe care o foloseşte, omul acţionează asupra factorului material, într-un anumit cadru organizatoric, cu scopul de a produce şi schimba bunuri pentru satisfacerea nevoilor sale de viaţă. Efectul tehnicii este intensificat astfel de organizarea raţională a activităţii, prin aceasta asigurîndu-se condiţii pentru folosirea deplină a capacităţii mijloacelor utilizate şi, ca urmare, creşterea productivităţii muncii.