Proprietatea categorie economică

Relaţille social-economice ce determină forma concretă de Insu¬şire a bunurilor materiale şi In primul rând a mijloacelor de pro¬ductie se numesc proprietate.

Proprietatea nu poate exista 1n afara societăţii. Lucrurile şi obiec¬tele 1n sine nu constituie proprietate, ea apare atunci când 1ntre oa¬meni se constituie anumite relaţii de producţie şi tncep a fi te bunurile materiale.

Forma de proprietate indică grupurile sociale cărora le aparţin mijloacele de producţie şi care determină locul şi rolul celorlalte grupuri sociale 1n societate. •

Relatiile economice de proprietate au inceput să fie cercetate Incă din antichitate. In dreptul roman, de exemplu, era reglemen¬tat şi consemnat dreptul de dispunere, de Insuşire şi de utilizare a obiectelor ce constituiau proprietatea.

1n prezent relatiile de proprietate s-au diversificat. Ele includ:

a) dreptul proprietarului asupra bunurilor aflate 1n proprietatea sa;

b) însuşirea de către o persoană a unui bun, dreptul ei de posesi¬une a acestuia, dominatia directă asupra a ceea ce-i apartine; c) proprietarul utilizează obiectul pe care-1 are in posesiune, combină factorul material de producţie cu cel uman; d) Insuşirea produse¬lor obţinute din bunurile aflate in proprietate, a rezultatelor econo¬mice; e) dreptul de gospodărire, administrare şi gestionare a obiee¬tului proprietăţii, obţinut 1n urma revoluţiei manageriale.

Relaţiile de proprietate prevăd şi instrăinarea proprietătii pe baza contraechiva- lentului, ce constituie continutul actului de vânzare-cumpărare a bunului. Acest fenomen economic e cunoscut din timpuri vechi. Dacă insă in străinarea tuturor drepturilor de proprie¬tate se face fără contrapunerea unui echivalent, atunci se are in vedere o donaţie sau o moştenire a proprietăţii de către urmaşii pro¬prietarului.

Transferarea separată a anumitor drepturi de proprietate dă naş¬-tere unor relaţii economice specifice Intre oameni. De exemplu, da¬că obiectele de posesiune și utilizare sunt cedate pentru o perioadă de timp, atunci iau naştere relaţiile de închiriere, alocaţie în ges¬tiune, congestionare, arendare etc. Dacă proprietarul cedează tem¬porar unui specialist dreptul de administrare, atunci apar relaţiile menageriale.

Relaţiile de proprietate sunt suportul intereselor economice •care pot fi grupate 1n: interese personate, interese de grup, interese ge¬nerale. Interesele economiee pot fi individuale sau publice şi,•in de¬pendenţă de modallitatea de satisfacere a lor, curente i de perspec¬tivă. In dependenţă de aceste interese se vor manifesta i subiec¬ţii proprietăţii, acei care işi exercită drepturile de proprietate. De¬pendenţele ce apar intre tipurile şi formele de proprietate, intre obiectele şi subiectele proprietăţii, interesele economice variate con¬stituie un sistem motivaţional al activităţii economice.

Proprietatea are conţinult economic şi conţinut juridic.

Din punct de vedere juridie proprietatea reprezintă averea pro¬prietarului cu trei forme de drept: dreptul de a poseda bunurile, de a le • folosi i d'e a le administra. Posedarea bunurilor inseamnă stă¬pânirea efectivă a lor; folosirea bunurilor prevede aplicarea calită¬ţilor utile ale a,cestora; administrarea bunurilor determină scopul producerii- acestora. Conţinutul juridie acordă dreptul de proprie¬tate şi constituie o totalitate de norme şi reguli •legislative•ce ex¬primă voinţa unor grupuri •sociale sau a societăţii in ansamblu.

Din punet de vedere economic, proprietatea reflectă relaţille economice între indivizi şi constă din: a) modul de interacţiune a lu¬crătorului cu mijloacele de producţie, cu factorii de producţie (di¬rectă sau intermediară); b) determinarea condiţiilor de insuşire şi utilizare a factorilor de producţie (aceste condiţii determină forţa economică); c) • determinarea relaţillor dintre oameni, condiţionate de Insuşirea rezultatelor producţiei (ace)te relaţii determină pu¬terea politică).

• Relaţiile de proprietate condiţionează următoarele trei intrebări:

I) Ce se însuşeşte? Se însuşesc mijloacele de producţie şi re¬zultatele producţiei de către acel ce dispune de mijloace de produc¬ţie;

2) Cine însuşeşte? MijloaceIe de producţie şi rezul,tatele pro¬ducţiei sunt 1nsuşite de persoane particulare (private), colective de către stat;

3) Care este modalitatea de însuşire? Insuşirea directă a rezul¬tatelor proprii (In acest caz proprietarul și lucrătorul sunt aceeaşi persoană-antreprenorul mic) sau insuşirea rezultatelor unei munci străine.

• In esenţă proprietatea exprimă unitatea dintre obiectul şi subi¬ectul ei.

Subiectul proprietăţii reflectă relaţiile dintre oameni, determi¬nate de modul de insuşire a rezultatelor producţiei. Subiect al drep¬tului de proprietate poate fi orice persoană fizică, orice persoană juridică, statul, organele de administraţie locală.

• Obiectul proprietăţii este reprezentat de un lucru sau un obi¬ect in jurul căruia iau naştere relaţii de proprietate. Obieete ale dreptului de proprietate sunt pământul, subteranul, a•ele, regnul vegetal şi animal, •clădirile, instalaţiile, utilajele, obiectele de cul¬tură, bogăţiille spirituale, banii, hârtiile de valoare şi alte bunuri, produse •ale activităţii intelectuale. Toate obiectele de proprietate pot fi divizate in două grupe mari: factorli de producţie şi rezulta¬tele producţiet.

• Dreptul de proprietate apare in baza activităţii de producţie, do¬bândirii bunurilor 1n urma unei tranzacţii, prin moştenire, prin res¬tabilirea dreptului de proprietate, prin alte mijloace care nu •on¬travin legislaţiei in vigoare.

Aşadar, din cele expuse mai sus rezultă că proprietatea ca re¬laţie economică există in mod obie,ctiv şi reflectă relaţiile dintre oameni, care apar In urma procesului de producţie, repartiţie, schimb şi•consum. Proprietatea, fiind categorie juridică, reglează dreptul ide a poseda şi utiliza obiectele proprietăţii, de a formula drenturi¬le şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice ca proprietari. brep¬tul nu creează proprietatea, dar o determină şi o ocroteşte din punct de vedere legislativ. Relaţiile de proprietate pot funcţiona normal numai in •condiţiik existenţei unui stat de drept.

Evolutia formelor de proprietate

Istoria icunoaşte două tipuri de proprietate: particutară (priva¬tă) şi publică (de stat). Acestea presupun şi alte varietăti de pro¬prietate. Fiecare formaţiune social-economică are forme specifice de proprietate, •ce reies din conţinutul şi,caracterul acestor forma¬ţiuni.

Timp de milenii rolul deterrninant 1-a jucat proprietatea •funcia¬ră, iar obiectul primar al proprietăţii a fost părnântul. •rimul su¬biect al proprietăţii funciare a fost tribul (obştea primitivă). For¬mele primare de proprietate funciară inoludeau proprietatea asu¬pra produsului şi uneltelor cu ajutorul cărora se •lucra pământul.

Fiecare membru al comunei primitive putea să lucreze pământul, •illSă nu putea fi proprietar privat. Cele mai cunoscute forme de re¬laţii primare de proprietate funciară au fost: cea asiatică (orien tală), cea antică (greco-romană) şi cea g.ermană. •

• Forma asiatică de proprietate prevedea ca tot pământul să se 1mpartă intre obşti (triburi), iar persoanele individuale să folo¬sească productiv seatoarele de pământ ca persoane ce aparţineau colectivului primtiv. Obştile, • la rândul lor, se aflau sub puterea conducerii superioare, a stăpânului despotic, şi nu erau proprietari

• independenti. Prin urmare, proprietar funciar superior era despo¬Obştea şi membrii ei transferau acestuia o parte din produs ea tribut.

• Alt caracter avea proprietatea antică greco-romană. Premisa pentru a se da pământ in posesie era şi aici apartenenta la obşte, ,dar, fiind membru al obştii, fiecare rămânea proprietar particular. Aici o parte din părnânt apartinea obştii, iar alta (sectoare mici, numite parcele) se prelucra de către familii aparte şi •constiduia proprietate

• Forma germană de proprietate ifunciară presupunea un grad mai •inalt de separare a pământului. Proprietatea comună asupra păşu¬nilor, pădurilor (pământuri populare) era doar un supliment la pro¬prietatea partieulară a individualilor.