Proprietatea și Capitalul Intelectual

I. Proprietatea intelectuala

Tipul de proprietate cu care cei mai mulţi sunt familiari este cea a obiectelor fizice. Dar dintotdeauna, posesia ideilor a reprezentat o mare problema. Controlul sau utilizarea exclusiva a ideilor, ori a modului in care acestea sunt exprimate - nu are sens. Multe obiecte fizice pot fi folosite numai de câte o persoana la un moment dat. Dar asta nu e adevărat in ceea ce priveşte proprietatea intelectuala. Ideile pot fi copiate din nou si din nou, iar persoana care a deţinut copia originala poate in continuare sa o utilizeze din plin.

Dreptul de autor nu a fost inventat până la apariţia tiparului şi răspândirea alfabetizării. Regele Angliei era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărţilor şi a promulgat Legea Licenţierii în 1662 care a stabilit un registru al cărţilor licenţiate. Statutele reginei Ana au fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp. Pe plan internaţional, Convenţia de la Berna stabilea, la sfârşitul secolului XIX, limitele protecţiei dreptului de autor; această convenţie e încă în vigoare. Termenul Proprietate intelectuală apare în Europa tot în secolul XIX; în 1846 e folosit de A. Nion în lucrarea Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs.

Tendinţa actuală e ca aceste drepturi să fie extinse, încât să acopere domenii noi cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricţii şi limitări ale acestor drepturi. Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste drepturi au fost introduse, anume creşterea creaţiei intelectuale. Dat fiind că marea majoritate a ideilor noi sunt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilităţii de a folosi idei vechi va duce la reducerea producţiei creative a societăţii. O manifestare a acestei deformări a utilizării acestor drepturi e apariţia de firme care nu creează nimic original, dar obţin profitul în urma proceselor intentate altor firme pe teme de proprietate intelectuală

Proprietatea intelectuală e o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile, cum ar fi idei sau expresii.

Proprietatea intelectuală cuprinde drepturile referitoare la:

- operele literare, artistice şi ştiinţifice;

- interpretările artiştilor interpreţi şi execuţiile artiştilor executanţi, fonogramele şi emisiunile de radiodifuziune;

- invenţiile în toate domeniile activităţii umane;

- descoperirile ştiinţifice;

- desenele şi modelele industriale;

- mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, precum şi numele comerciale şi denumirile comerciale;

- protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi aferente activităţii intelectuale în domeniile industrial, ştiinţific, literar şi artistic.

Formele comune de proprietate intelectuală includ :

- mărcile înregistrate

- brevet de invenţie

- desen industrial

- drept de autor

Mărci înregistrate

O marcă este un semn de reprezentare grafică, care are drept scop deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane.

Sistemul de înregistrare şi protecţie a mărcilor ajută consumatorii să aleagă şi să cumpere un produs sau un serviciu datorită faptului că natura şi calitatea acestuia, indicate prin marca sa unică, corespunde nevoilor acestora.

Înregistrarea unei mărci conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii. Acest drept se poate transmite prin cesiune sau licenţă, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii.

Titularul unei mărci poate cere interzicerea folosirii de către terţi a unui semn identic sau asemănător cu marca. Această interdicţie se poate aplica în special în următoarele cazuri: aplicarea pe ambalaje, comercializarea produselor sub acest semn, importul sau exportul sub acest semn. Înregistrarea mărcii produce efecte pentru o perioadă de 10 ani, care poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen de 10 ani. cu plata taxei prevăzute de lege.

În principiu, aproape orice marcă poate fi înregistrată. Mărcile sunt semne distinctive, cum ar fi cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special forma produsului