Raritatea Resurselor din Economie

Economia studiaza alegerile pe care le fac oamenii si actiunile pe care ei le întreprind pentru a da cea mai buna utilizare resurselor rare, urmarind satisfacerea interelor lor.

Raritatea este un concept central în economie. De fapt, economia neoclasica, scoala actuala dominanta de economie, îsi defineste raritatea ca domeniu: urmând definitia data de Lionel Robbins, raritatea este studiul alocarii bunurilor rare. Raritatea înseamna insuficienta resurselor pentru a produce îndeajuns, pentru a îndeplini nevoile subiective, nelimitate. În mod alternativ, raritatea implica faptul ca nu toate dintre scopurile societatii pot fi atinse în acelasi timp, astfel încât trebuie sa se faca compromisuri sau schimburi între bunuri..Apare astfel problema alegerii.

Principiile economiei se grupeaza în trei clase:

- Cum decid indivizii

- Cum interactioneaza indivizii în cadrul societatii

- Cum functioneaza economia ca un întreg

O familie trebuie sa decida cum aloca venitul gospodariei insa indivizii grupati în societate se confrunta cu diferite compromisuri/renuntari.

Raritatea resurselor este definita ca fiind diferenta dintre ceea ce oamenii îsi doresc si cererea unui bun economic. Astfel, un bun este rar, daca oamenii ar consuma mai mult din el în cazul în care ar fi gratis. Raritatea, notata cu S (din engleza scarcity) poate fi vazuta ca o diferenta între dorintele unei persoane (D) si posesiunile persoanei respective (P).

Matematic aceasta poate fi exprimata ca: S = D - P. Daca P > D, exista o stare de raritate negativa, abundenta. Pentru majoritatea oamenilor dorintele exced posesiunile si acest lucru poate fi un stimul pentru succesul material. Pentru alti oameni, dorinta de posesiune poate conduce la conflicte, crime si razboi. Filosoful iluminist David Hume, a scris ca „toate conflictele pornesc de la raritate“.

Bunurile si serviciile sunt rare din cauza disponibilitatii limitate a resurselor (a factorilor de productie) si a posibilitatilor limitate ale tehnologiei si a priceperilor manageriale. Acestea determina locatia barierei posibilitatilor de productie, reprezentate sub forma unei curbe. Ineficientele în folosirea resurselor (folosirea neadecvata a factorilor de productie cum ar fi terenul sau capitalul) pot limita cantitatea produsa, astfel economia opereaza sub bariera posibilitatilor de productie. Este dificil de redus toate ineficientele, iar unii caracterizeaza ineficienta institutionala prin termenul „raritate artificiala“.

Acolo unde bunurile sunt rare, este necesar ca societatea sa hotarasca cum vor fi alocate si folosite. Economistii studiaza (printre altele) daca societatile aloca aceste resurse în mod optimal, dar si esecurile acestora de a atinge aceasta optimalitate, ceea ce înseamna ca sunt ineficiente.

De exemplu, toti am vrea sa detinem bijuterii de aur. Totusi, cantitatea de aur disponibila este limitata, astfel încât este necesar sa se hotarasca modul de alocare al acestei resurse. Într-o economie de piata acest lucru se realizeaza prin intermediul comertului. (Alte cai care conduc la luarea acestei decizii implica traditia, democratia comunitatii si guvernarea.) Pe piata, indivizii si organizatiile (cum ar fi corporatiile) fac schimburi comerciale, realocând resursele în directia în care sunt dorite cel mai mult de acei care au putere de cumparare. Într-un sistem al pietei care opereaza fara restrictii, rata schimburilor dintre diferite resurse sau pretul se vor ajusta astfel încât cererea sa fie egala cu oferta. Unul din rolurile economistului este de a descoperi relatia dintre cerere si oferta si de a dezvolta mecanisme, cum ar fi sistemul de preturi, bonusurile si penalizarile, pentru a obtine un rezultat optim (exprimat în termeni de bunastare a consumatorului).

Unii considera definitia de mai sus invalida, pe motivul ca presupune faptul ca nevoile umane sunt nelimitate. „Nevoi nelimitate“ pare sa fie produs al îndoctrinarii (prin publicitate, mod de viata, conformarea la stilul de viata american). Unii considera ca dorinta de a atinge o pozitie sociala înalta conduce la un mod de viata materialist. În mod alternativ, infinitatea dorintelor poate fi rezultatul caracterului nesatisfacator al muncii într-o economie capitalista; nevoia care rezulta dintr-o munca necreativa, folosita pentru a produce ceva ce nu prezinta interes (cu exceptia câstigarii unui salariu) poate fi „rezolvata“ cumparând produsul dispensabil. Astfel în News from Nowhere, un roman marxist oarecum utopic scris de William Morris, existenta unei munci creative ajuta la abolirea raritatii produselor. Oricum, majoritatea economistilor nu sunt de acord cu aceste critici.