Ratingul - Instrument de Consolidare a Supravegherii Prudențiale

INTRODUCERE

Pentru prevenirea declanşării şi manifestării crizelor bancare sau a altor evenimente neprevăzute în cadrul sistemului bancar, băncile centrale au dezvoltat numeroase metode de supraveghere şi evaluare continuă a băncilor, care să contribuie la realizarea stabilităţii şi viabilităţii întregului sistem bancar. În prezent, activitatea de supraveghere se orientează din ce în ce mai mult spre analiza profilului de risc al instituţiei de credit, a mijloacelor şi instrumentelor existente la îndemana conducătorilor acesteia pentru gestionarea eficientă a riscurilor specifice. Sistemele de rating şi de avertizare timpurie, testele de rezistenţă, precum şi cele de contaminare interbancară reprezintă tehnici elaborate care permit realizarea cu succes a obiectivelor menţionate anterior. Aceste instrumente utilizează informaţii relevante despre caracteristicile instituţiilor de credit, pe baza cărora este furnizată o măsură sintetică a performanţelor şi vulnerabilităţilor lor.

Am ales ca temă de studiu “Ratingul – instrument de consolidare a supravegherii prudenţiale” ca urmare a importanţei sistemului de rating pentru prevenirea şi corectarea deficienţelor instituţiilor financiare, dar şi pentru menţinerea echilibrului sistemului financiar-bancar.

Lucrarea realizată este structurată în cinci părţi, astfel:

- În prima parte vom scoate în evidenţă importanţa supravegherii prudenţiale, ca urmare a riscurilor existente în cadrul sistemului financiar-bancar;

- Un scurt istoric al sistemului de rating va fi prezentat în cea de-a doua parte a lucrării, pentru a observa evoluţia acestuia în timp;

- În cea de-a treia parte, vom descrie sistemul uniform de rating bancar CAAMPL, punctând asupra caracteristicilor celor şase componente ale acestuia, respectiv: adecvarea capitalului, calitatea acţionariatului, calitatea activelor, calitatea managementului, profitabilitatea şi, nu în ultimul rând, lichiditatea, şi asupra modului în care acestea contribuie la stabilirea ratingului pentru fiecare instituţie financiară.

- Având în vedere că atribuirea ratingului corect instituţiilor financiare este extrem de importantă pentru a evita declinul iremediabil al acestora şi propagarea efectelor negative asupra celorlalte instituţii, în cea de-a patra parte a lucrării vom realiza o scurtă prezentare a iniţiativelor luate la nivel internaţional pentru evitarea degradării sistemului de rating bancar.

- În ultima parte, vom evidenţia concluziile desprinse în urma studiului efectuat asupra temei alese.

Ratingul – Instrument de consolidare a supravegherii prudenţiale

I. Importanţa supravegherii prudenţiale

Riscul se găseşte astăzi în central afacerilor bancare. Gestionarea riscurilor este funcţia cheie a băncilor moderne axate pe activitatea de piaţă . Riscul bancar are două componente: incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor şi expunerea la pierdere. Vorbim despre risc numai dacă se manifestă ambele componente.

Riscul descrie situaţiile prin care factorii externi sau interni băncii acţionează de o manieră imprevizibilă asupra valorii de piaţă a acesteia . Cuantificarea riscului presupune raportarea la un punct de reper numit benchmark (un nivel de calitate care poate fi utilizat ca standard în comparaţii, conform Cambridge Advanced Learner’s Dictionary). În raport cu benchmark-ul, riscul are două accepţiuni: pericolul apariţiei pierderii (down-sede risk) şi şansa de câştig (up-side potential).

În domeniul bancar, evoluţia necorespunzătoare a unei instituţii de credit poate produce consecinţe care pot fi uneori dezastruoase asupra altor instituţii din sistem, ceea ce poate duce la periclitarea sistemului, chiar până la pragul colapsului. De aceea, societatea şi statul ca formă organizată a acesteia nu pot rămâne indiferente la asemenea riscuri, fapt pentru care, în fiecare ţară, a fost creată o instituţie publică însărcinată cu apărarea unui interes public şi care a primit funcţia de supraveghetor al sistemului bancar.

Toate sistemele bancare au cel puţin o autoritate de reglementare şi de supraveghere. Aceste autorităţi îşi desfăşoară activitatea diferit una de cealaltă, fiecare având structura, puterea de reglementare şi implemantare şi responsabilităţi specifice. Aceastǎ variaţie este o consecinţă a tradiţiilor şi a mediului juridic şi economic al fiecărei ţări.

Supravegherea se desfăşoară in condiţii anume stabilite de reglementarea în materie, fiind specifică unei anumite activităţi care face obiectul acesteia. În speţă, supravegherea prudenţială se prezintă ca o modalitate specifică utilizată în domeniul bancar pentru verificarea indicatorilor de prudenţialitate a instituţiilor de credit.

Obiectivul principal al supravegherii prudenţiale este de a menţine stabilitatea şi încrederea în sistemul bancar. În plus, supravegherea este adesea direcţionată pe verificarea conformităţii cu legile şi cu reglementările ce guvernează băncile şi activitatea acestora.

Autorităţile de supraveghere monitorizează şi pot limita o serie de riscuri bancare, cum ar fi riscul de credit, riscul de piaţă, riscul de lichiditate, riscul operaţional, riscul legal şi reputaţional. În acest scop, autorităţile pot dezvolta sisteme de măsurare a expunerii la anumite riscuri, pe baza cărora stabilesc limitele de expunere.