Recenzie Capcana globalizării

Capcana Globalizării este evident un studiu prin care autorii Hans-Peter Martin şi Harald Schumann intenţionează să tragă un serios semnal de alarmă în ceea ce priveşte complexul proces al globalizării. Şocant este modul în care cei doi autori prezintă anumite realităţi. Un exemplu ar putea fi problema şomajului. Imaginea societăţii celor 20% versus 80% pare sa fie desprinsă mai degrabă dintr-un film de groază de cât dintr-un studiu economic. Problema globalizării este privită dintr-un alt unghi. Populaţiei i se cer tot timpul sacrificii în numele globalizării. Cei care cer însă aceste sacrificii uită tot timpul să prezinte şi riscurile potenţialei globalizări. Nici guvernanţii şi nici conducerile marelor companii internaţionale nu au ridicat vreodată public probleme legate de globalizare cum ar fi posibila creştere uriaşă a şomajului, creşterea gradului de poluare în marele oraşe, pierderea individualităţii naţionale a popoarelor şi nu în ultimul rând şi poate cel mai important –degradarea democraţiei. Spre deosebire de ei însă autorii acestei cărţi subliniază clar aceste probleme folosind numeroase exemple şi prezentând situaţii complexe petrecute deja.

Cartea este bine structurată fiind împărţită in 9 capitole divizate la rândul lor în subcapitole. Prezentarea faptelor este destul de accesibilă; cititorul nu trebuie să aibă prea multe cunoştinţe de economie pentru a înţelege din acest volum care sunt pericolele globalizării.

În fine, autorii nu condamnă globalizarea; ei susţin doar că ea trebuie făcută sub control şi propun chiar un set de soluţii pentru evitarea problemelor menţionate.

Societatea unei singure cincimi: 20% versus 80%

Este prezentata la începutul acestui capitol reuniunea de la Hotelul Fairmont la care s-a încercat punerea temeliei lumii următorului mileniu, sub aspect economic si social.

Intr-un cadru încărcat de istorie, Mihail Gorbaciov, unul dintre cei putini care au făcut istorie, si-a salutat, la sfarsitul lui septembrie 1995 , invitaţii- elita mondiala. Vechi si experimentaţi lideri mondiali precum George Bush, George Shultz sau Margaret Thatcher se întâlnesc cu noii stăpâni ai planetei cum ar fi Ted Turner, seful CNN, care a fuzionat cu Tim Warner, creând cel mai mare concern mass-media sau Washington SyCip, magnatul comerţului sud-est asiatic. Fiind vorba de viitorul lumii, vor sa fie ascultaţi si emisari ai comerţului liber din Singapore si, fireşte, din Beijing.

Pentru prima oara in carte, se face referire la sintagma 20% contra 80% si la cuvântul „tittytainment”.Conform acestui concept, 20% din populaţia apta de munca ar fi suicienta in secolul următor pentru a asigura avântul economiei mondiale. Cuvântul „ tittytainment’ este o invenţie a lui Zbigniew Brzezinski si este explicat ca fiind o combinaţie intre „entertainment” si „tits”, cuvântul folosit in jargonul american pentru sâni. Se presupune ca prin aceasta mixtura intre un divertisment narcotizant si o îndestulare stomacala populaţia frustrata de pe glob ar putea fi ţinuta intr-o bunadispozitie.

Autorii cartii considera ca economiştii si politicienii neoliberali predica lumii „modelul american” cu toate ca aceasta lozinca se aseamănă inspaimantator cu propaganda regimului din RDG: „ a invata de la Uniune Sovietica inseaman a invata sa învingi !” In fine nicăieri in lume nu este mai evidenta dezagregarea sociala decât in tara de origine a contrarevoluţiei capitaliste, SUA. Dar, nici Europa, China, Japonia sau India se scindează intr-o minoritate de castigatori si o majoritate de perdanti. Pentru sute de milioane de oameni, un lucru este clar: nu exista un progres globalizat! Globalizarea devine o capcana pentru democraţie! De mult deja, milioane de cetateni dezorientaţi din clasa de mijloc isi cauta salvarea fata de piaţa mondiala in xenofobie, separatisme si claustrare. Astfel, majoritatea perdanta , adică cei 80% au inca votul. Acesta este motivul pentru care populistul Ross Perot a obţinut in 1982 19% in alegerile in SUA. La fel s-a întâmplat si in Franta, prin Jean-Marie le Pen, dar si in Austria prin Jorg Haider. Suprema sarcina a politicienilor democraţi in pragul următorului secol va fi repunerea in stare de funcţiune a statului si restabilirea climatului politicii asupra economiei.

Totul-pretutindeni

Nu a existat nici o îndoială ca dacă omenirea ar trebui sa voteze astăzi in favoarea unui stil de viata, care sa fie valabil pe plan mondial, acest lucru ar fi posibil. Mai mult de 500 de sateliţi înconjoară Pământul, emiţând semnalele evului modern. Imagini uniformizate captate pe mai mult de 1 miliard de ecrane tv hrănesc aceleaşi aspiraţii si nostalgii pe Jang-Tze, Amazon, Gnge si Nil. Niciodată in trecut nu au auzit si nu au ştiut atât de mulţi oameni despre restul lumii. Pentru prima data in istorie, omenirea este unita de o fantezie comuna a existenţei. Cu cât piaţa imaginilor in mişcare este mai transfrontalieră cu atât mai mult ea se si îngustează. Industria americana a filmului cheltuie in medie pentru un film artistic 59 milioane de dolari, suma pe care producătorii europeni si din India aproape ca nu si-o pot permite. Promisa a celor 500 de canale de tv in fiecare casa este, de asemenea una doar aparenta. Puţine firme din cele care stăpânesc piaţa isi vor modifica si recicla oferta lor pentru a corespunde interesului diverselor grupuri de spectatori. Concomitent, vânătoarea după cote cât mai înalte de audienţă favorizează concentrarea. Drepturile de transmisie pentru manifestări sportive importante pot fi finanţate numai cu ajutorul unor enorme intrări la reclame pe care insa le pot atrage numai posturile mari de emisie pentru marii ofertanţi de e piaţa internaţională.

In opinia autorilor ne îndreptăm spre “vremea oraşelor”. Între Pakistan si Japonia, câteva zeci de regiuni in avânt economic năvălesc in poziţia de noi playeri pe scena globala a concurentei si rivalizează pentru roluri care au marcat lumea vestica a oraşelor din deceniile trecute. Bangkok intenţionează să ia oraşul Detroit, ca metropola a automobilismului. Producătorii japonezi Toyota, Honda, Mitsubishi si Isuzu îşi montează de multă vreme automobilele in Thailanda, Chrysler si Ford îşi extind filialele lor de acolo ca puncte de sprijin pentru afacerile di Asia de sud-est ale concernelor lor. Taipeh se vede in poziţia de succesor al zonei Silicon Valley oricum Taiwanul se situează pe plan mondial în producţia de monitoare, de mouse pentru computer si scanere de imagine in plutonul din frunte.