Recenzie Capitalism contra capitalism

Michel Albert, născut în 1930 a fost comisar general al Planului si preşedinte al Asigurărilor Generale ale Franţei (Assurances Generales de France – AGF). Acesta a publicat o multitudine de eseuri de pedagogie socială si economică: Les Vaches maigres (împreună cu Jean Ferniot, Gallimard, în anul 1975), Le Manifeste radical (împreună cu Jean-Jacques Servan-Schreiber, Denoel, în anul 1970), Un pari pour l’ Europe (Ediţia din Seuil, 1983), Le Pari francais (Ediţia din Seuil 1982), Crise, Boom (împreună cu Jean Boissonnat, Editions du Seuil,din anul 1988), Kratch, Capitalism contra capitalism ( Edition du Seuil, din anul 1991).

Trebuie precizat, înca de la început, faptul că în acord cu editorul francez, din această versiune românească a cărţii Capitalism contra capitalism au fost scoase patru capitole, care analizează cu lux de amănunte situaţia în domeniul asigurărilor sociale si în cel financiar din Germania şi respectiv Franţa. S-a urmarit mai cu seama redarea principiilor cu adevărat generale ale autorului Michel Albert.

Întreaga carte gravitează în jurul noţiunii de capitalism, punând în balanţă, acţiunea acestuia în cadrul marilor puteri ale lumii. „Comunismul s-a prabuşit. Capitalismul triumfă pe toată linia. Capitalismul, al cărui resort este concurenţa, a scăpat de orice concurent. Asumându-şi hegemonia, redevine periculos. În ce fel? Aceasta este marea dezbatere Capitalism contra capitalism. Nu numai în Franţa şi in Europa ci şi în America, în Japonia. Iar mâine, în ţările din Est”.

Capitalismul se poate defini ca fiind libera proprietate asupra mijloacelor de producţie precum şi stabilirea liberă a preţurilor pe piaţa. Acesta are ca principiu de bază concurenţa, piaţa şi ca oricare sistem care a acţionat pe parcursul anilor, nici acesta nu este perfect si lipsit de probleme fiind departe de a fi omogen.În prezent noţiunea „capitalism” este utilizată pentru a descrie sistemul social în care trăim şi se presupune că a existat de-a lungul majoritaţii istoriei umane. Prin urmare acesta este un sistem social relativ nou.

Introducere

Una din cele mai mari probleme ale acestui veac, aceea a capitalismului a fost rezolvată , aceasta având loc pe trei fronturi.

Cea dintâi bătalie a fost dată în Marea Britanie prin Margaret Thatcher, iar în Statele Unite, conducătorul a fost, fostul actor de film Ronald Reagan. Principiul după care s-a ghidat această revoluţie a fost diminuarea impozitelor pentru cei bogaţi. Această reformă a atins o cotă de popularitate incredibila în întreaga lume, schimbând astfel sensul raporturilor istorice dintre cetaţean şi stat.

Cea de-a doua victorie a reprezentat-o înlaturarea comunismului şi instaurarea capitalismului, principalii actori fiind pe de o parte Uniunea Sovietica şi pe de alta parte Statele Unite. Această revoluţie a început în anul 1989 când în Germania de Est, tinerii au trecut peste zidul Berlinului iar odata cu această îndrăzneală, milioane de oameni frustraţi de libertate s-au revoltat în întreaga Europă de Est.

Ultima bătalie, de o sută de ore s-a desfaşurat în sudul Irakului, aceasta fiind o victorie a capitalismului. În fruntea ei a fost Statele Unite, sprijinită de douzeci şi opt de ţari acestia luptând împotriva regimului comunist care priva populaţiile de dezvoltarea economică.

După prabuşirea regimului comunist, iese la lumină diferenţa dintre doua modele de capitalism: unul „neoamerican” care are ca bază succesul individual şi profitul financiar rapid şi unul „renan” care pune accentul mai mult pe reuşita colectivă şi pe preocuparea pe termen lung.

Michel Albert observă faptul că instaurarea capitalismului într o ţară nu este suficientă pentru ca ţara respectivă să se înscrie pe calea dezvoltării economiei astefel încat mai este nevoie şi de un set de reguli şi, deci, de un stat eficient şi necorupt.

Prima problemă dezbatută intens de către capitalişti, o reprezintă imigraţia. Deoarece mâna de lucru imigrată este de cele mai multe ori mai ieftină decât cea naţională, ţările capitaliste au devenit din ce în ce mai deschise la imigrare.

Saracia este o altă problemă prin care ţările capitaliste se aseamănă sau se deosebesc între ele. Tradiţia din Europa îl vede pe cel sărac ca o victimă, aceştia garantând un venit minim pe când americanii îl văd drept vinovat, neexistânt un sistem de protecţie socială care să intre în atribuţia statului.

Şi în privinţa ierarhiei salariilor cele doua tipuri de capitalism diferă. Pe de o parte în SUA, aceştia sunt de părere că muncitorii trebuie sa fie platiţi conform randamentului individual, iar în Japonia şi în cadrul ţărilor alpine (Germania,Austria si Elveţia) toate deciziile sunt luate colectiv, patriotismul de unitate fiind mai puternic decât salariul.

O altă întrebare la care ne răspunde Michel Albert este aceea referitoare la încurajarea economisirii sau contractarea de datorii. În ţările – furnica cum este cazul Germaniei şi cel al Japoniei, fiscalitatea încurajează economisirea pe când în ţările – greiere, cazul Statelor Unite, fiscalitata încurajează contractarea de datorii . Pentru a ne oferi singur un răspuns la intrebarea aceasta, observăm faptul că în ultimii ani Marea Britanie şi mai cu seamă Statele Unite sunt finanţate de către Germania şi Japonia.

Pentru a-şi consolida competitivitatea, societăţile capitaliste trebuie să fie însoţite de o dezvoltare a asigurărilor de toate tipurile. Diferenţa dintre cele două capitalisme este prezentată prin valoarea pe care o acordă fiecare prezentului şi viitorului. Concepţia anglo-saxonă consideră asigurările ca o simplă activitate de piaţa iar cealaltă acordă o mai mare importanţă garantării securităţii întreprinderilor şi a persoanelor private.

Acestea sunt câteva dintre problemele cu care se confruntă capitalismul, şi care ne ajută să deosebim cele două tipuri de capitalism, observând un război între cele două sisteme de valori diferite în privinţa „poziţiei persoanei umane în întreprindere,locul pieţei în societate şi rolul pe care trebuie să-l joace ordinea legală în economia internaţională”.