Recenzie - capitalismul și dușmanii săi

Ludwig von Mises (29 septembrie 1881 – 10 octombrie 1973) este reprezentantul cel mai de seama al Scolii austriece de drept si economie. În opera lui Mises, liberalismul isi gaseste o fundamentare a carei coerenta si rigoare intelectuala sunt greu egalabile.

Cartea „Capitalismul si dusmanii sai”, reprezinta in scris conferintele rostite in 1958 de Mises in fata catorva sute de studenti argentinieni.

Ludwig von Mises le-a vorbit despre capitalism, socialism, interventionism, comunism, fascism, politici economice si pericolul dictaturii, iar lectiile au fost inregistrate si transcrise de un secretar, al carui manuscris dactilografiat a fost gasit printre documentele postume ale autorului de catre sotia sa, care a insistat in publicarea acestui volum informational.Cartea a fost publicata in 1979.

Prima conferinta sustinuta de Mises si caracterizata in Capitolul 1, a fost despre Capitalism.

Inainte de inflorirea capitalismului, statutul social al unei persoane era mostenit de la parinti, fara a-l putea schimba. Insa, odata cu aparitia zorilor capitalismului modern, o parte dintre oamenii saraci au incercat sa organizeze mici ateliere, in care produceau bunuri ieftine, pentru uzul tuturor punandu-se astfel in discutie inceputul productiei de masa , care este principiul fundamental al industriilor capitaliste, regasit si astazi in toate tarile dezvoltate. Diferenta fundamentala dintre principiile capitaliste de productie si cele feudale consta in faptul ca in zilele noastre cei ce lucreaza in marile fabrici sunt si principalii consumatori ai produselor ce le produc. Astfel putem afirma ca nu exista nici o diferenta intre producatorii si consumatorii firmelor mari.

Capitalismul presupune existenta unei competitii libere si loiale, eliminand monopolul. In acest sistem economic cumparatorul face regulile el fiind cel care dirijeaza evolutia acestuia.

Dezvoltarea capitalismului consta in obtinerea de catre toti a dreptului de a deservi clientii mai bine si/sau mai ieftin. Acest principiu a transformat intreaga lume, intrun interval de timp relativ scurt,facand cu putinta o crestere fara precedent a populatiei.Desi numerosi,oamenii in capitalism au un nivel de trai mult superior fata de cei din epoca precapitalista, aceasta demonstreza caracterul pozitiv al capitalismului. Spre exemplu, in Anglia secolului al XVIII-lea, din roadele pamantului nu puteau trai decat 6 mil de oameni, la un nivel de trai foarte redus, pe cand in 1958 peste 50 mil de persoane se bucurau de un nivel de trai mult mai ridicat. Dezvoltarea acestei tari se datoreaza capitalismului, desi aceasta era nevoita sa-si importe materiile prime si hrana.

In ciuda tuturor beneficiilor care i se datoreaza, capitalismul a fost atacat si criticat cu vehementa. Karl Marx a fost cel care a considerat capitalismul cel mai rau dintre toate sistemele istorice, cel mai greu blestem cazut vreodata asupra omenirii, sistem destinat sa-i inavuteasca pe cei bogati si sa-i saraceasca pe cei saraci.Teza lui Marx privitoare la ivirea socialismului se baza pe ipoteza ca muncitorii deveneau mai saraci, ca masele deveneau mai lipsite de subzistenta si ca, in cele din urma, intreaga avutie a unei tari avea sa se concentreze in mainile catorva oameni, sau chiar ale unui singur om. Iar apoi masele de muncitori saracite se vor revolta si vor expropria bogatiile proprietarilor avuti. Conform acestei doctrine ,in cadrul sistemului capitalist nu poate exista nici o sansa, nici o posibilitate de imbunatatire a conditiilor de trai ale muncitorilor.

Marxistii acceptasera o teorie falsa, faimoasa ”lege de fier a salariilor”-care afirma ca salariul muncitorului in regim capitalist nu poate depasi cantitatea necesara pentru subzistenta lui,astfel incat sa poata presta servicii in intreprindere.

Una dintre ideile de baza ale capitalismului ar fi ca prosperitatea unei tari este direct proportionala cu volumul de capital investit pe individ. Este cazul S.U.A. , spre deosebire de India, unde s-au facut investitii in domeniul sanatatii, determinand cresterea numarului populatiei, insa nu s-au facut si investitii de capital. Din acest motiv nivelul de trai din India este scazut.

Capitolul 2, Socialismul, pune in evidenta conceptul de libertate economica- reprezentata de economia de piata, de sistemul in care cooperarea indivizilor in cadrul diviziunii sociale a muncii e realizata prin intermediul pietei.

Mises arata ca o crestere a ofertei de bani tinde sa determine o scadere a valorii acestora. El demonstreaza ca socialismul nu este un sistem viabil intro economie industrializata; ca o economie socialista, lipsita total de sistemul de preturi al pietei libere, nu permite calculul economic rational al costurilor sau alocarea eficienta a facturilor de productie pentru cele mai solicitate utilizari.

Autorul ilustreaza diferentele dintre economia de piata si socialism: intro economie de piata individul este liber sa-si aleaga orice cariera doreste, sa-si aleaga modul sau propriu de integrare in societate; pe cand in regim socialist cariera este stabilita prin decret guvernamental, existand o singura autoritate economica, si ea are dreptul sa controleze toate deciziile referitoare la productie.

Libertatea in societate inseamna ca un om depinde de ceilalti in aceeasi masura in care ceilalti depind de el. Ideea ca ar exista o forma de guvernamant care sa controleze consumul este falsa. Guvernul imaginat in ipostaza de tutore este ideea celor care favorizeaza socialismul. Libertatea in regimul economic de piata exista atunci cand fiecare ii deserveste pe concetatenii sai si este in schimb deservit de acestia. Insa in cazul socialismului, libertatea individuala este anulata, consumatorul nu mai are rol de decizie si toti indivizii trebuie sa se supuna ordinii conducerii statului. Mises spune ca: ”Libertatea inseamna intr-adevar libertatea de a gresi”.Adica un individ trebuie lasat sa faca propriile alegeri,nu fortat,asa cum se intampla in cazul socialismului, unde acesta este anulat si transformat in sclav care intreprinde doar actiunile dictate de superior.

Specific socialismului este si “planificarea” centrala, adica un singur plan elaborat de guvern – plan care impiedica planificarea efecuata de orice alta persoana fizica sau juridica, excluzand, astfel, in totalitate libertatea indivizilor de a-si face propriile lor planuri, imputernicindu-se cu dreptul de-a lua decizii in numele colectivitatii.

Supus planificarii guvernamentale, individul este constrans de normele socialiste. Sistemul socialist, este o extindere a serviciului militar la nivelul intregului sistem de productie. De aceea, in sistemul socialist, totul depinde de intelepciunea, talentele si inzestrarile celor care alcatuiesc autoritatea suprema, iar ceea ce nu stie supremul dictator se ignora.

In regimul marxist, suprema instanta guvernamentala trebuia sa fie convinsa de valoarea unei idei noi inainte de a fi adoptata si dezvoltata. Si daca persoanele instantei guvernamentale nu erau capabile sa patrunda importanta noii idei, atunci proiectul era abandonat. Spre deosebire de tarile aderente la acest sistem, in SUA, de exemplu, apare cate o inventie aproape saptamanal, determinand o crestere a nivelului de trai. In Rusia Sovietica nu exista un astfel de sistem, deci nu exista o crestere de acest gen.