Recenzie - Capitalismul și dușmanii sâi de Ludwig von Mises

CAPITOLUL I

CAPITALISMUL

Mai intâi Ludwig von Mises arată cum a luat naştere capitalismul. Cu două sute de ani în urmă înainte de înflorirea capitalismului statutul social al unei personae era acelaşi de la un capăt la altul al vieţii sale şi era moştenit de la părinţi: dacă se năştea sărac, sărac rămânea, iar dacă se naştea bogat, îşi păstra bogăţia până la sfârşitul zilelor.

Industria era îndreptată către oraşe şi exista aproape numai pentru beneficiul celor avuţi. Însă majoritatea populaţiei locuia la sate şi se ocupa cu agricultura. Populaţia rurală creşte şi se ajunge la un surplus de muncitori care nu-şi găseau nicăieri un loc de muncă. În secolul al XVIII-lea ei au ajuns să reprezinte o adevărată ameninţare la adresa ordinii sociale publice. Într-o astfel de situaţie se aflau Ţările de Jos şi Anglia. O altă problemă majoră era lipsa materiilor prime.

În aceste condiţii o parte dintre aceşti oameni săraci organizează mici ateliere în care produc anumite lucruri. Ei nu produc lucruri scumpe destinate exclusiv bogaţilor ci produc bunuri mai ieftine pentru uzul tuturor – aceasta fiind originea capitalismului. Este vorba de începutul producţiei în masă (destinată să satisfacă nevoile maselor) care este principiul fundamental al industriilor capitaliste. Şi astăzi întreprinderile care produc exclusiv bunuri de lux pentru cei avuţi nu pot atinge dimensiunile marilor firme de afaceri care produc bunuri pentru a satisface nevoile maselor.

Mises subliniază că puterea marilor firme nu este infinită, chiar şi cea mai mare întreprindere îşi pierde puterea şi influenţa de îndată ce îşi pierde clienţii. Şi dă drept exemplu companiile feroviare din ţările capitaliste care în anii 1900 erau considerate prea mari şi prea puternice şi se credea că nu este posibil să intre cineva în concurenţă cu ele. Dar nu a fost aşa. În SUA de exemplu apariţia autobuzelor, automobilelor, avioanelor au determinat pierderi importante pentru căile ferate care s-au văzut aproape complet înfrânte în domeniul transportului de călători. Astfel dezvoltarea capitalismului constă în obţinerea de către toţi a dreptului de a deservi clienţii mai bine şi/sau mai ieftine. Odată cu dezvoltarea capitalismului numărul şi nivelul de trai al populaţiei creşte.

Se observă că Mises este un susţinător al capitalismului. Au existat însă destui care au fost împotriva acestui sistem. Mises consideră că ura faţă de capitalism nu s-a născut în mijlocul maselor sau a muncitorilor ci în rândurile aristocraţiei posesoare de pământ. Aceasta era nemulţumită că trebuia să plătească salarii la fel de ridicate muncitorilor agricoli ca acelea care le plăteau industriaşii. Aristocraţia atacă industriile criticând nivelul de trai al maselor de lucrători. Se spune că fabricile angajau femei şi copii care înainte de a lucra în acese fabrici ar fi trăit în condiţii satisfăcătoare. Mises respinge toate acuzaţiile cu privire la ororile capitalismului arătând că tocmai în perioada în care s-a dezvoltat capitalismul britanic (1760-1830 – Revoluţia Industrială), populaţia Angliei s-a dublat. Mises consideră că astăzi (1958) există o diferenţă relativ mică între nivelul de trai al aşa ziselor clase superioare şi respectiv al celor inferioare: ambele se bucură de hrană, îmbrăcăminte şi adăpost. Asta în condiţiile în care în sec XVIII şi mai devreme diferenţa între reprezentantul clasei de mijloc şi reprezentantul clasei inferioare era că primul avea încălţăminte şi celălalt nu avea.

Cel care dă numele acestui sistem de capitalism era Karl Marx. El considera capitalismul cel mai rău dintre toate sistemele istorice. El vede capitalismul ca pe un sistem destinat să-i înavuţească pe cei bogaţi şi să-i sărăcească pe cei săraci. Marx este adeptul socialismului. El consideră că sindicatele nu pot îmbunătăţi condiţiile celor ce muncesc. Mises susţine însă că Marx s-a înşelat deoarece nu există nici o ţară capitalistă occidentală în care condiţiile de trai să nu fi cunoscut îmbunătăţiri fără precedent. Mises ţine să sublinieze că nivelul de trai depinde de capitalul investit. Prosperitatea unei ţări este direct proporţională cu volumul de capital investit pe individ.

CAPITOLUL II

SOCIALISMUL

Mises defineşte socialismul plecând de la ideea de libertate: libertate de expresie, de gândire, libertatea presei, a religiilor, economia liberă, libertatea economică.

Economia liberă este economia de piaţă în care cooperarea indivizilor în cadrul diviziunii sociale a muncii e realizată prin intermediul pieţei.

Libertatea economică se referă la faptul că individul este în măsură să aleagă felul în care doreşte să se integreze în ansamblul societăţii; individul îşi poate alege cariera, el este liber să facă ceea ce doreşte.