Recenzie Dincolo de liberalism și conservatorism

John Gray s-a născut în 1948, a studiat la Exeter College (Oxford), urmând modulul cunoscut la celebra universitate sub prescurtarea „PPE” (Philosophy-Politics-Economics); a obţinut succesiv titlurile de „BA”(Bachelor of Arts), „MA” (Master of Arts) şi „PHD” (Doctor în filosofie). A fost profesor de istorie intelectuală şi gândire politică a modernităţii târzii la London School of Economics and Political Science ( LSE), instituţia anglo-saxonă cu cea mai prestigioasă tradiţie în domeniul teoriei economice şi sociale , întemeiată în 1895 de socialiştii fabieni, punct obligatoriu de trecere pentru elită savanţilor, oamenilor de afaceri şi politicienilor din Regatul Unit, din lumea anglofonă în genere.

Şi-a început carieră academică la Oxford ( Fellow, Jesus College) şi s-a afirmat pe plan internaţional. Înainte de a accepta catedra de la LSE, Gray devenise profesor de ştiinţe politice la Universitatea Oxford, numărându-se printre puţinii numiţi într-un post la nivelul întregii instituţii (Universitatea Oxford este, tehnic vorbind, o federaţie de colegii autonome care angajează separat).A mai predat, ca profesor invitat, la Harvard, Yale şi Universitatea Autonomă din Madrid.

Cele mai recente cărţi ale sale sunt: "False Dawn: The Delusions of Global Capitalism" ( Granta Books, 1998) şi "Two Faces of Liberalism"( Polity Press, 2000). A mai semnat cărţi importante de teoria şi istoria liberalismului anglo-saxon, între care unele se ocupă de John Stuart Mill, Friedrich Hayek, Sir Isaiah Berlin.

Demn de reţinut, Gray are tendinţa de a scrie empatic despre idei şi autori, poate prea empatic, ceea ce îl face greu de situat ideologic.Pe plan politic, lucrurile stau la fel, părând să urmeze fluctuaţiile empatiei hermeneutice: “etapa” Hayek a coincis cu sprijinirea thatcherismului, despărţirea de New Right s-a produs exact atunci când Tony Blair şi al sau New Labour câştigau alegerile.

Printre cărţile publicate : "Mill on Liberty" (1983), "Liberalism"( 1986), "Liberalisms" (1989), "Post-Liberalism" (1993), "Beyond the New Right" (1993), "Endgames" (1997), "False Dawn: The Delusions of Global Capitalism" (1998).Tradus în numeroase limbi, este cunoscut publicului român prin "Dincolo de liberalism şi conservatorism", editura All, 1996, şi "Liberalismul", "Du style", 1998.

În aceste volume, John Gray analizează ideile principalilor filozofi ai politicii din secolele XIX şi XX, de la Mill şi Spencer la Oakeshott, Hayek, Santayana, Berlin şi apoi la autori contemporani precum Nozick, Buchanan, Rawls. Numitorul comun al analizelor critice şi al pledoariilor lui Gray este „refuzul argumentat al multiplelor ingrediente canonice din doctrinele politice în vogă astăzi în Occident”(Adrian Paul-Iliescu).

În „Dincolo de liberalism şi conservatorism”, John Gray vrea să surprindă necesitatea trecerii dincolo de graniţele gândirii canonice proprii fiecărei doctrine. Acesta analizează atât liberalismul cât şi conservatorismul, judecând cu asprime liberalismul pe care îl respinge pentru naivitatea instrumentalismului sau (a credinţei în instrumente economice şi politice în sine suficiente pentru rezolvarea oricăror probleme economice), pentru universalismul şi apriorismul pe care le trădează. Totodată, conservatorismul este sancţionat pentru incapacitatea de a da răspunsuri proprii, soluţii eficace la problemele actuale, pentru tendinţele sale mimetice (de preluare mecanică a unor pseudo-soluţii ale radicalismului liberal). Acesta reacţionează critic împotriva tuturor doctrinelor dominante pe baza defectelor lor pe care le-a diagnosticat exact. Caracterul ponderat şi vigilent al aprecierii pozitive pe care o da liberalismului este confirmat de absenţa oricărei tentaţii de a-l fixa canonic drept adevăr pe care trebuie să se fundamenteze viaţa socială. A consemna eşecul sau declinul unei doctrine înseamnă a spune că nimic bun nu a existat în interiorul ei.

Liberalismul este o teorie politică universalistă a cărui conţinut este un set de principii care prescriu regimul cel mai bun, instituţiile cele mai bune petru comunitate. Critica adusă liberalsmului pleacă de la eşecurile actuale ale proiectului iluminist şi implicaţiile pe care acestea le au pentru gândirea liberală. În viziunea autorului, sarcina teoriei liberale este aceea de a încerca să reconcilieze cererile pentru o formă de viaţă liberală cu caracterul particularist al identităţilor umane. Prin urmare, filosofia politică liberală a ajuns într-un punct mort, în care relevanţă politică este nulă. Toate variante tradiţionale ale liberalismului sunt exemple ale concepţiilor despre alegerea raţională

Pluralismul valorilor sugerează un alt mod de teoretizare liberală, în care fundamental este caracterul particularist al identităţii şi raţiunii umane. Acest tip de liberalism diferă de cel tradiţional întrucât înţelege angajarea într-o formă liberală de viaţă ca pe o problema de contingenţa şi loialitate istorică. De asemenea, Gray neagă că devotamentul faţă de o ordine politică liberală poate fi înainte de orice devotament faţă de principii abstarcte sau universalizabile. Liberalismul agonistic diferă de alte tipuri de liberalism prin afirmarea existenţei unor limite ale alegerii raţionale, adică prin critica pe care o face raţionalismului în politică şi pune accent pe conflictul politic.

Principiile liberale nu desemnează bunuri sau valori concrete, care pot intra în conflict între ele sau cu alte valori. Ele desemnează principii care indică termenii şi constrângerile prin care bunurile concrete pot fi promovate şi urmărite. Liberalismul tradiţional nu poate fi compromis de adevărul pluralismului valorilor, ci dimpotrivă poate fi confirmat. Liberalismul tradiţional caută să se separe de forţa pluralismului valorilor prin încercarea de izolare a discursului despre drepturi de controversele privind binele uman. Modul de tratare a tuturor problemelor importante privind restrângerea libertăţii, că probleme privind drepturile constituţionale, are drept consecinţă faptul că ele încetează să fie probleme politic negociabile şi care pot fi rezovate provizoriu. Proiectul legalist liberal de desfiinţare a politicii este utopic, prin urmare nu este unul inofensiv ci provoacă erodarea virtuţilor civilităţii de care depinde un modus vivendi.