Recenzie - Do we Need a new Bretton Woods

In articolul „Do we need a New Bretton Woods?” (Avem nevoie de un nou Bretton Woods?), Anna J. Schwartz isi propune ca pornind de la modelul si obiectivele primei Conferinte de la Bretton Woods sa argumenteze necesitatea si principiile unei noi ordini mondiale in contextul mondial de astazi.

Acordul de la Bretton Woods este o conventie internationala in domeniul financiar-valutar si monetar, incheiata in anul 1944 cu ocazia Conferintei monetare internationale care a avut loc la Bretton Woods. Aici au fost puse bazele sistemului monetar international si s-a adoptat sistemul aur-devize. Tot atunci s-au pus bazele Fondului Monetar International (FMI) si Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). In legatura cu data la care a fost semnat Acordul, Anna Schwartz face precizarea ca pana in anul 1959, cand monedele Europene au devenit convertibile, acordul nu a functionat.

Acordul de la Bretton Woods (1944 – 1971) nu a fost unul care sa functioneze perfect: a avut punctele lui forte, dar si puncte slabe, care in eventualitatea adoptarii unui nou Bretton Woods trebuie eliminate.

In primul rand, datorita Acordului din 1944, s-a ajuns la o performanta macroeconomica in ceea ce priveste rata inflatiei. S-a constatat ca in aceasta perioada, rata inflatiei a fost foarte scazuta in comparatie cu perioadele precedente. O asemenea tendinta s-a manifestat in aproape toate tarile industrializate ale lumii, cu exceptia Japoniei.

Apoi, acest acord a stabilizat ratele de curs valutar, iar economiile tarilor membre a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa.

Daca Fondul Monetar International si Banca Mondiala urmau sa se ocupe de problematica financiara, pe termen scurt (ajustare de balanta de plati) si lung (dezvoltare economica), o alta organizatie, GATT (actuala Organizatie Mondiala a Comertului) trebuia sa se preocupe de ordonarea comertului international, de liberalizarea sa.

Negocierile de la Bretton Woods stabileau ca “reguli ale jocului” functionarea de cursuri fixe, dar ajustabile (adjustable pegs) in conditii speciale si posibilitatea de a aplica restrictii comerciale in anumite conditii, din perspectiva ajustarii balantei de plati.

Totodata, se acceptau controale asupra miscarilor de capital. Trebuie remarcat ca ajustarea de curs de schimb prezuma existenta unui “dezechilibru fundamental al balantei de plati” si un acord din partea FMI, aceasta conditie dorind sa previna o cursa a devalorizarilor.

În timp insa, s-a manifestat o presiune in crestere spre relaxarea restrictiilor, a regulilor de baza. Pe fondul dezvoltarii schimburilor de produse si servicii in economia mondiala si, implicit, al multiplicarii dezechilibrelor conturilor comerciale, in conditiile cresterii masive a fluxurilor de capital, presiunea catre flexibilizarea cursurilor de schimb a devenit tot mai mare.

Acei ani au insemnat dezvoltarea pietei euro-valutelor, eliminarea unor restrictii la fluxurile de capital, dar si dezechilibre comerciale mari, care au reclamat ajustari de balanta de plati de anvergura.