Recenzie - economia de piață - fundamentele instituționale ale prosperității

Cartea intitulată “Economia de piaţă.Fundamentele instituţionale ale prosperităţii” este formată din 3 părti, fiecare dintre acestea fiind structurată într-o serie de capitole.

Prima parte, denumită “Economia de piaţă: Fundamente teoretice” este formată din 6 capitole, partea a doua, “Instituţii şi prosperitate” este alcatuită din 4 capitole iar ultima parte intitulată”Dezvoltarea economiei de piaţă în România” este alcatuită din 4 capitole.

INTRODUCERE

Autorii încep cu “În loc de introducere” în care sunt prezentate idei şi opinii ale unor filozofi, economişti, etc. precum Ludwig von Mises(1881-1973), Murray Rothhbard, Friedrich Hayek.

Aceştia îşi exprimă idei privind liberalismul, proprietatea privată, libertate, toleranţă, pace şi nu în ultimul rând reflecţii privind efectele negative ale economiei centralizate.

De asemenea, în introducere, autorii prezintă şi o serie de concluzii referitoare la comunism în urma unui sondaj efectuat de o fundaţie şi anume : “53% dintre români consideră comunismul o idee bună”, însă în general prost aplicată”.

I. Economia de piaţă : fundamente teoretice

CAPITOLUL 1 “ Societate, instituţii şi economie de piaţă”

În acest capitol autorul încearcă să demonstreze că dobândirea adevărului este semnificativă în ştiinţa economică ce reprezintă o ştiinţă a acţiunii umane” între scopurile sale nelimitate şi mijloacele rare de care dispune”.

Capitolul 1 abordează 2 concepte şi anume : societatea şi economia de piaţă.

Societatea este privită şi definită aici prin prisma a doi factori esenţiali şi anume : procesul de schimb între indivizi pe de o parte şi instituţiile pe de altă parte. Societatea poate fi definită în concepţia autorilor ca reprezentând ansamblul relaţiilor interpersonale de schimb, proces fără de care nu ar exista nici societate şi nici economie. Astfel este evidenţiat rolul esenţial al oamenilor în dezvoltarea societăţii, aceştia participând chiar prin acţiunile, deciziile, sentimentele şi manifestările proprii.În ceea ce priveşte rolul instituţiilor , acestea oferă oamenilor gradul de încredere şi stabilitate necesar schimburilor interpersonale.

În concluzie, autorul consideră că economia de piaţă este un sistem fondat pe instituţia proprietăţii private,fiind un mod liber de acţiune a omului.

CAPITOLUL 2 “Proprietate, libertate prosperitate”

Acest capitol începe prin a evidenţia rolul şi evoluţia proprietăţii private în ştiinţa economic. Un alt aspect despre care se discută este libertatea : libertatea individului de a alege, de a lua decizii, de a se exprima, ea fiind legată totodată de respectarea proprietăţii.

Proprietatea privată caracterizată prin etică şi eficienţă se referă şi la faptul că oamenii pot dobândi avuţie materială atât prin respectarea cât şi prin încălcarea dreptului de proprietate, dar numai ceea ce este etic poate conduce la eficienţă, adică atunci când acţiunea umană se soldează cu atingerea scopurilor.

CAPITOLUL 3 “Piaţa şi miracolul social al “mâinii invizibile””

Aspectul abordat de autor în primă fază este acela al raţionalităţii indivizilor şi al cooperării sociale. De asemenea autorul evidenţiază importanţa utilizării eficiente a resurselor. Astfel, acesta consideră că alocarea resurselor este de altfel o problemă importantă de ordin economic. Sistemul economic ridică problematica alocării resurselor, totul pornind de la preferinţele indivizilor. Preţurile au un rol important, fiind mijlocul principal prin care planurile individuale se coordonează între ele, moneda având rolul principal, devenind mijloc de schimb între raporturile de schimb.

,,Mâna invizibilă’’ are drept scop reglarea modului de funcţionare al pieţei,îndeplinind astfel un rol important în economia de piaţă. “Mana invizibilă” nu se referă la acţiunile planificatoare ale vreunei autorităţi ci vizează sistemul de preţuri care face posibil ca întreprinzătorul în egoismul său să promoveze un scop(prosperitatea) care nu făcea parte din intenţiile sale.

CAPITOLUL 4 “Cine şi cum conduce economia de piaţă?” Conceptul care deschide acest capitol este termenul de întreprinzător.Întreprinzătorul este deţinătorul unui capital şi, motivat de obţinerea de profit acesta investeşte, suportând riscurile aferente unei asemenea acţiuni.

El acţionează conform condiţiilor şi implicit regulilor pieţei. Principalul obiectiv al întreprinzătorului este acela de a obţine profit dar el nu poate acţiona în afara legilor pieţei.

Profitul sau pierderea anteprenorială exprimă calitatea anticipării anteprenoriale.

Profitul se obţine prin anticiparea de către un întreprinzător faţă de competitorii săi în ceea ce priveşte acţiunile întreprinse pe piaţă, în timp ce pierderea reprezintă anticiparea greşită a acestora. Pentru a aprecia cea mai profitabilă alternativă se foloseşte calculul economic monetar.

CAPITOLUL 5 “Unde calcul economic nu e, economie nu e”

În cuprinsul acestui capitol, autorul relevă faptul că acolo unde nu există piată, monedă şi preţuri nu poate fi vorba de calcul economic, “instrumentul intelectual al economistului”. Ceea ce a dat naştere posibilităţii calculului economic a fost apariţia monedei iar în lipsa ei calculul economic nu există deoarece moneda este bunul care mijloceşte toate schimburile. Scopul calculului economic este de a determina care dintre oportunităţile de acţiune este cea mai bună de urmat.

Socialismul nu este benefic pentru calculul economic, el fiind o formă de abolire a proprietăţii private. Economia de piaţă liberă oferă oricărui şansa afirmării anteprenoriale în timp ce sistemul economic socialist doreşte acapararea mijloacelor de producţie. Prin distrugerea sistemului preţurilor , socialismul distruge posibilitatea de a utiliza calculul monetar iar socializarea factorilor de producţie face ca pieţele acestora să devină inexistente.