Recenzie John Kenneth Galbraith

“Societatea perfecta”(1996) este cea mai noua lucrare a profesorului american John Kenneth Galbraith(1908-2006). Aceasta este un eseu ce are la baza o perspective noua si incitanta ce ajuta la o intelegere mai buna a realitatilor sociale, economice si politice. Cartea este alcatuita din 18 capitole.

John Kenneth Galbraith considera ca in afara de comentariile zilnice din mass-media referitoare la ceea ce este rau in societate si cum s-ar putea imbunatatii, exista o cale si mai buna pentru a sti in ce conditie se afla societatea actuala. Calea aleasa de autor este cea a reflectiei, considerand ca pentru a putea afla cum e bine, cum ar trebui sa arate o societate perfecta, trebuie sa reflectezi si asupra a ceea ce e rau. Prin urmare trebuiesc cercetate si definite cat mai la obiect aceste doua concepte pentru a fi in masura sa faci comparatia intre ele. In aceasta idee, autorul si-a construit lucrarea raspunzand la mai multe intrebari esentiale pentru a arata cum este bine, acesta fiind si scopul cartii. Intrebarile sunt de genul: “cum ar arata o societate perfecta?”, “spre ce tel ar trebui sa tindem?”, “cum se poate astupa tragica prapastie intre cei favorizati de soarta si cei in nevoie ”, “cum poate contribui politica economica la acest lucru?”, “ce inseamna raspunderea si modul de actiune al unei societati perfecte?”.

Aceasta carte se bazeaza pe o democratie intre cum ar fi pefect si ceeea ce se poate realiza. Realizabilul, nu doar perfectiunea, este identificat si descris.Galbraith considera ca o societate buna , pentru a fi utila, trebuie sa ia in considerare structura institutionala si trasaturile umane specific facandu-se astfel diferenta intre utopic si realizabil. Aceasta lucrare se refera la o societate perfecta ca la o societate realizabila, dar problema cea mai dificila a acestui eseu este chiar definirea realizabilului.

Galbraith prezinta in lucrare, o forma extreme de concisa a dialecticii modern si anume competitia inegala:cei bogati si prosperi care au bani, influenta si care voteaza si cei saraci care majoritatea nu voteaza. Aceasta dovedeste faptul ca exista democratie, dar ca este in cea mai mare parte democratia bogatilor.

Se mai vorbeste, deasemenea si despre scopul evident al unei economii sanatoase. Acesta este producerea de bunuri, oferirea in mod efectiv de servicii si distribuirea veniturilor obtinute de aici intr-un mod acceptabil din punct de vedere economic. Promovarea si publicitatea produselor si serviciilor este un factor ce a nelinistit regimurile sociale ale tarilor din Europa de Est si ale fostei Uniuni Sovietice. Prabusirea acestor regimuri s-a datorat foarte mult si din cauza faptului ca ei isi aprovizionau foarte prost cetatenii cu bunuri si servicii, fata de cantitatea si diversitatea in continua evolutie. Autorul crede ca socialismul nu mai poate fi considerat o structura viabila pentru o societate perfecta, sau cel putin realizabile si la fel si cu capitalismul.

Galbraith este de parere ca intr-o societate sanatoasa si rationala, strategia si ratiunea nu se subordoneaza ideologiei, doctrine.

Esenta societatii perfecte este aceea ca fiecare membru al acesteia, indifferent de sex, rasa sau apartenenta etnica trebuie sa aiba acces la o existent multumitoare. Prima cerinta pentru o societate ideala este aceea ca aceasta sa aiba o economie puternica si stabile impreuna cu oportunitatile pe care le ofera.. Intr-o societate perfecta nu este permis ca cineva sa fie lasat deoparte, sa sufere de foame, de lipsa tratamentelor medicale sau a unui adapost. Trebuiesc sprijiniti cu precadere oamenii cu handicap fizic sau psihic, orfanii, mamele singure cu copii minori.

Se mai pune in discutie, tot aici, si etica muncii. Oamenii care nu doresc sa munceasca sunt in conflict cu ea, iar cei care sunt atasati de ea sunt foarte apreciati.

Galbraith mai spune ca societatea perfecta nu trebuie sa fie preocupata de repartizarea egala a castigurilor, dar trebuie sa faca diferenta intre imbogatire, un lucru favorabil si acceptat din punct de vedere social, si costul social al acesteia.

Societatea perfecta trebuie sa aiba si o dimensiune internationala puternic conturata.

La baza unei economii sanatoase sta conditia ca toti membrii societatii sa aiba posibilitatea de a muncii. O societate ideala va trebui sa combata crizele, recesiunile sau stagnarile ce afecteaza economia de piata modern sis a se confrunte cu problema ocuparii fortei de munca, a inflatiei,a deficitului si a optiunii unora pentru stagnare economica.