Recenzie Mediul Factor Economic

1. Raportul dintre mediu şi economie

Economia, în diferite etape istorice şi de dezvoltare şi în oricare parte a planetei Terra, se desfăşoară, se dezvoltă între două coordonate şi anume: producţie şi consum. Relaţia dintre acestea fiind de interdependenţă, reciprocitate.

Această relaţie producţie-consum care înseamnă economie în raport cu mediul înconjurător (la început mediu natural) prezintă două aspecte:

- mediul constituie pentru economie un suport şi un furnizor de materii prime; suportul se constituie prin energia necesară procesului de producţie, pentru produsele finite şi distribuţia lor, pentru deşeurile rezultate;

- structura mediului la un momentdat este modificată prin procesele tehnologice ale producţiei fapt, ce determină dezechilibre ecologice (fig1.).

Fig1. Relaţia mediu / economie

(după C. Negrei, 1996, simplificată)

Câteva trăsături generale ale mediului:

- mediul este un sistem viu, dinamic, deschis, guvernat de legi naturale şi într-un schimb permanent de resurse şi energie cu mediul economico-social;

- funcţiile mediului acţionează unitar asupra economiei;

- componentele mediului nu pot fi disociate în acţiunea de cuplare cu activitatea economico-socială;

- mediul ca sistem dispune de capacitate mare de autoreglare;

- analizarea mediului trebuie să se facă prin conceptul de entropie şi volumul de informaţie;

- dinamica mediului este dată de materia, energia şi informaţia conţinută, între componentele lui şi cele ale mediului economico-social;

- valorile ieşite din sistem nu depind de cele intrate la un moment dat.

Câteva trăsături specifice ale mediului:

- mediul se structurează pe principiul specializării (plante verzi  producţie primară, animale  consumatori, bacterii / ciuperci  reciclare de substanţe); deci funcţionarea unui ecosistem se bazează pe specializarea componentelor;

- între componentele mediului ca sistem există legături cvasistocastice; fiind alcătuit dintr-o multitudine de subsisteme supraindividuale, evoluţia mediului este rezultatul relaţiilor dintre acestea;

- mediul nu funcţionează pe principiul substituirii componentelor;

- consecinţa specializării în ecosistemul natural, substituirea este mai mică cu cât acesta este mai complex şi evoluat;

- nici un component al ecosistemului nu deţine o specializare globală;

- organismele şi sistemele vii supraindividuale evoluează asigurând conversia imputurilor energetice într-un regim optim ori de câte ori se încearcă depăşirea limitelor de creştere / dezvoltare, organizare / funcţionare a unui sistem natura sancţionează creşterea pe principiul optimalităţii ( V. Soran, M. Şerban - Bioeconomia - o nouă ştinţă de graniţă, Edit. ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988).

2. Circuitul resurselor

Mult timp, bunurile şi serviciile oferite de mediu societăţii, au fost mai puţin luate în considerare sau subevaluate din punct de vedere economic, rămânând în afara mecanismului de piaţă, a sistemului de preţuri. De cele mai multe ori au dominat politicile economice deşi, acestea, respectiv, resursele au constituit o condiţie permanentă.

Mediul este şi trebuie considerat un factor economic de maximă importanţă, de analiză economică, de factor de producţie împreună cu capitalul şi forţa de muncă.