Recenzie Microeconomia Muncii

În lucrarea „Microeconomia Muncii”, autorul W. M. Mendelsohn îşi propune să analizeze derularea acţiunilor muncitorului la locul e muncă, cu obiectivul de a la spori eficienţa, de a reduce timpul de muncă aferent rezultatelor obţinute. Astfel, în viziunea autorului, microeconomia muncii analizează latura economică a acestor acţiuni, reflectarea lor valorică, având ca obiectiv sporirea valorilor nou create la acest nivel.

Lucrarea este structurată sub forma a două părţi:

- Partea I „Creaţia de valoare în cadrul microprocesului de producţie”

- Partea a II-a „Valorificarea”

Lucrare debutează cu o parte introductivă în care este prezentat conceptul de microeconomie a muncii precum şi afirmarea muncii ca obiect al ştiinţelor economice şi al organizării producţiei. Încă de la început autorul subliniază contribuţia pozitivă a disciplinei de organizare a muncii la creşterea productivităţii muncii, în sensul înzestrării continue cu mijloace moderna de producţie a întreprinderilor. Dar, fluxul tehnologic este însoţit de asemenea de un flux de abateri de la nivelul optim al parametrilor tehnologici ce poartă numele de microincertitudini. Pentru consecinţele fluxului tehnologic asupra obiectului de muncă este folosită noţiunea de performanţă.

În consecinţă microeconomia muncii reprezintă interacţiunea particulelor elementare ale procesului de muncă. Conceptul de microeconomie a muncii analizează fenomenul de microcreaţie a valorii trebuie să se adapteze treptat pentru a face faţă exigenţelor mereu mai nuanţate ale progresului tehnic şi industrial.

Tot în partea introductivă autorul realizează o scurtă retrospectivă asupra afirmării muncii ca obiect al ştiinţelor economice şi al organizării producţiei subliniind faptul că munca a devenit o categorie economică intrată în sfera de recunoaştere socială încă din perioada premergătoare revoluţiei industriale, normarea muncii reprezentând un instrument eficient de coordonare a activităţii unor colective largi de oameni angrenaţi în producţia manufacturieră, segment în care fenomenul diviziunii tehnice a muncii reprezenta o premisă a distribuirii echilibrate a volumului de muncă.

Atenţia economistului s-a orientat mai intens asupra aceste noi discipline odată cu seria de invenţii a secolului al XIX-lea deschisă de inventarea motorului generator de energie mecanică. Normarea muncii a fost totodată impusă ca instrument de conducere şi control al patronului în domeniul utilizării forţei de muncă angajate de el, cel mai important exponent al acestei etape în dezvoltarea microeconomiei muncii fiind inginerul american F.W.. Taylor. O contribuţie importantă în acest sens au avut-o şi lucrările soţilor Frank şi Lilian Gilbert precum şi ale lui Henry L. Gantt.

După primul război mondial, ideile de organizare a muncii au pătruns şi în Europa şi au constituit punctul de plecare pentru dezvoltarea diferitor şcoli europene originale cum este cea germană promovată prin activitatea instituţiei denumite „Comisia de raţionalizare pentru studiul muncii” (REFA), sau cea franceză denumită direct „studiul muncii”. De asemenea organizarea muncii s-a dezvoltat şi în Uniunea Sovietică exponentul principal al acestei mişcări reprezentându-l „Institutul de cercetare ştiinţifică a muncii ” (NIIT). În România nu au existat doar preocupări izolate în acest sens în perioada interbelică, pe linia perfecţionării organizării muncii ca urmare a influenţei exercitate de şcolile europene, respectiv cele franceze şi cele germane.

Autorul, în această parte introductivă priveşte dezvoltarea organizării muncii sub două aspecte distincte şi anume:

- normarea muncii ca parte componentă a analizez proceselor de eficientizare a producţiei

- dezvoltarea domeniului organizării muncii privit ca o integrare a sa în domeniul mai larg al ingineriei industriale.