Recenzie microeconomie - economia de piață - fundamentele instituționale ale prosperității

Economia de piaţă este o formă modernă de organizare a activităţii economice,

în cadrul căreia oamenii acţionează în mod liber, autonom şi eficient, în concordan- ţă cu regulile dinamice ale pieţei, făcând posibilă valorificarea eficientă a resurselor

existente pentru satisfacerea nevoilor nelimitate ale oamenilor. Economia de piaţă este o economie de schimb monetar. Ea se bazează pe instituţii juridice (dreptul de

proprietate individuală) şi economice ( piaţa ca relaţie între cerere şi ofertă).

Economia de piaţă este caracterizată printr-un mecanism adecvat de funcţio- nare ale cărui componente sunt : piaţa, cererea, oferta, concurenţa, costul,preţul,

profitul, mediul ambiant,etc. Conditiile de bază care permit aparitia, dezvoltarea

şi menţinerea economiei de piaţă sunt : specializarea,schimbul,moneda,proprie-

tatea privată,asociată deseori cu libertatea economică.

Cele patru condiţii trebuiesc indeplinite simultan. În raport cu gradul în care fiecare condiţie este îndeplinită, se determină nivelul de performanţă a sistemului economic respectiv.

,,Economia de piaţă:fundamentele instituţionale ale prosperităţii”

abordează problematica economiei de piaţă, analizand totodată o serie de elemente

care influenţează bunul mers al pieţei, elemente fară de care piaţa nu ar putea funciona la parametri optimi .

Cartea este structurată în 3 părţi şi anume:

I. Economia de piaţă: fundamente teoretice

II. Instituţii şi prosperitate. Abordări empirice

III. Dezvoltarea economiei de piaţă în Romania

La rândul lor, cele 3 părţi sunt structurate pe capitole ale căror dezvăluiri ne ajută să descoperim şi să înţelegem mai bine ,,universul’’ economiei de piaţă.

Coordonator : Cosmin Marinescu

Colaboratori : Gabriel Staicu, Marius Pană, Diana Costea, Bogdan

Glăvan, Cosmin Rogojanu, Marius Spiridon, Cosmin

Mosora, Grigore Piroşcă, Emilia Topolică.

I. Economia de piaţă : fundamente teoretice

Capitolul 1 : Societate, instituţii şi economie de piaţă

În acest prim capitol sunt abordate 2 concepte şi anume : societatea şi economia de piaţa.

Societatea este privită şi definită aici prin prisma a doi factori esenţiali şi

anume : procesul de schimb între indivizi pe de o parte şi instituţiile pe de altă parte. Societatea nu are un întemeietor dar ea poate fi definită ca fiind ansamblul relaţiilor interpersonale de schimb, proces fară de care nu ar exista nici societate nici economie. Analizând acest aspect observăm rolul esenţial al

oamenilor în dezvoltarea societăţii, aceştia participând chiar prin acţiunile, deciziile, sentimentele şi manifestarile proprii.

Cu privire la instituţii, acestea oferă oamenilor gradul de încredere şi stabilitate necesar schimburilor interpersonale.

Economia de piaţă nu se defineşte prin ceea ce noi numim ,,piaţă’’ adică prin acel loc în care oamenii merg pentru cumpărarea bunurilor necesare nevoilor lor deoarece ea,economia de piaţă, nu se defineşte prin spaţiul geografic în care oamenii ajung să interacţioneze ci piaţa reprezintă de fapt un fenomen instituţional care are la bază instituţii specifice, ca spre exemplu dreptul de proprietate privată, legea contractului, etc. în absenţa cărora ,,economia’’ nu poate fi considerată una ,,de piaţă’’.

Economia de piaţă este un sistem fondat pe instituţia proprietăţii private,

fiind un mod liber de acţiune a omului.

CAPITOLUL 2 : Prosperitate, libertate...prosperitate

Acest capitol începe prin a evidenţia rolul şi evoluţia proprietăţii private

în ştiinţa economică. Exemplul cel mai elocvent îl constituie faptul că nimeni nu poate fi proprietarul unui lucru dacă nu deţine capacitatea de a controla lucrul respectiv. Dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun se poate efectua prin depunerea unei munci asupra acelui bun, creând astfel dreptul asupra lucrului respectiv. De exemplu, oamenii sunt proprietarii propriului lor corp şi dispun de acesta cum cred ei de cuviinţă.

Un alt aspect despre care se discută este libertatea : libertatea individului de a alege, de a lua decizii, de a se exprima, ea fiind legată tototdată de respectarea proprietăţii.

Proprietatea privată caracterizată prin etică şi eficienţă se referă şi la faptul că oamenii pot dobândi avuţie materială atât prin respectarea cât şi prin încălcarea dreptului de proprietate, dar numai ceea ce este etic poate conduce la eficienţă, adică atunci cand acţiunea umană se soldează cu atingerea scopurilor.

CAPITOLUL 3 : Piaţa şi miracolul social al ,,mâinii invizibile’’

Aspectul abordat de autor în primă fază este acela al raţionalităţii indivizilor şi al cooperării sociale.

Cercetarea economică porneşte de la individ, acesta fiind raţional şi având capacitatea de a alege. Aceasta constituie bazele economiei. Indivizii, la rândul lor

dau nastere la societăţi care pot fi durabile sau nu. Cooperarea socială între indivizi poate fi de multe ori mai benefică decât atunci când acesta actionează singur.

De asemenea se pune problematica utilizării eficiente a resurselor. Alocarea

resurselor este de altfel o problemă importantă de ordin economic. Distribuirea resurselor se poate face pe baza civilizaţiei umane sau pe baze contractuale. Însă

problemele apar în alocarea acelor resurse care nu sunt în proprietatea nimănui.

Aceasta crează lipsă de raţionalitate în alocarea resurselor şi poate genera conflicte.

Sistemul economic ridică problematica alocării resurselor, totul pornind de la

preferinţele indivizilor. Preţurile au un rol important, fiind mijlocul principal prin care planurile individuale se coordoneaza între ele, moneda având rolul principal, devenind mijloc de schimb între raporturile de schimb.

,,Mâna invizibilă’’ are drept scop reglarea modului de funcţionare al pieţei,

îndeplinind astfel un rol important în economia de piaţă.