Recenzie Sfârșitul petrolului

Întrebarea nu este dacă, ci când se va sfârşi petrolul, autorul fiind de părere că într-un viitor mult mai apropiat decât au în vedere guvernele, ceea ce va duce la un dezastru economic fără precedent.

I,1 Aprinzând focul

Crizele energetice nu sunt ceva nou, dimpotrivă omul s-a confruntat din cele mai vechi timpuri cu crize energetice şi lupte pentru procurarea acesteia.

În Europa medievală revoluţia agrară epuizase zonele cu resurse primare de combustibil: lemnul de foc. Să ne imaginăm de cât lemn era nevoie dacă pentru producerea a 4,5 kg de fier era necesară o tonă de lemne. Pentru a funcţiona tot anul o forjă avea nevoie de 650 km2 de pădure.

Pg35 În Anglia până în sec XV resursele de lemn se epuizaseră. Deja în sec al XIII-lea lipsa de lemn devenise atât de acută încât oficialităţile închideau forjele şi interziceau defrişări pe orice domeniu al coroanei.

Cărbunele a fost salvarea, iar trecerea la acest combustibil a schimbat lumea aprinzând scânteia a ceea ce astăzi numim „revoluţia energetică”.

Un alt fenomen extrem de important care va iniţia revoluţia industrială, s-a petrecut tot în Anglia şi anume invenţia motorului Newcomen. Acesta a inventat un dispozitiv care prin alimentarea cu cărbuni făcea munca a sute de oameni şi animale de povară. Cu acest motor se scotea apa din galeriile inundate permiţând exploatarea cărbunelui în continuare. Cu cât se producea mai mult cărbune cu atât era nevoie de mai mult pentru motor.

Însă cărbunele prezenta mari neajunsuri. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea aerul din Londra, Pitsburgh sau Berlin devenise atât de poluat încât copacii se uscau iar faţadele clădirilor se dezintegrau.

Cărbunele devenise elementul de bază al economiilor şi impuls al acestora.

Sfârşitul erei cărbunelui l-a constituit ziua de 10 ianuarie 1901 în localitatea Spindletop din USA unde fraţii Hammil au descoperit un mare zăcământ de petrol. Acesta spre diferenţă de cărbune face tot posibilul să iasă din pământ, petrolul de suprafaţă fiind extrem de uşor de extras.

Încă pe aceea vreme petrolul era puţin cunoscut şi folosit, mai mult pentru gaz lampant.

Ceea ce a pecetluit dominaţia petrolului în lume a fost inventarea motorului cu combustie internă pe bază de benzină.

Cererea de petrol în lumea a explodat, dacă în 1900 erau necesari 500 000 de barili pe zi până în 1929 s-a ajuns la 15 milioane, în prezent situându-se la peste 80 de mil de barili pe zi.

I,2 Ultimii barili de petrol uşor de extras

Pg.63 Producţia de petrol a crescut necontenit de la ½ mil de barili pe zi în 1900, la 82 mil astăzi.

Pe măsura ce ne apropiem de apogeul producţiei, preţurile în creştre de 70-100 de dol pe baril vor încuraja ţările şi companiile petroliere sa cutreiere globul în căutarea altor zone de unde să extragă petrol. Pt o vreme vor reuşi să menţină necesarul la nivelul de cerere actual, dar ceea ce va face această cursă frenetică este să epuizeze şi mai repede rezervele de petrol făcând ca declinul să fie şi mai abrupt şi mai dramatic.

Pe scurt Epuizarea surselor de petrol este cea mai serioasă criză cu care s-a confruntat vreodată societatea industrială.

Optimiştii sunt de părere că datorită constantei descoperiri de noi puţuri de petrol rezervele vor ajunge pentru cel puţin încă 50-100 de ani, timp în care tehnologia va avansa destul pentru a face ca tranziţia de la consumul de hidrocarburi să fie una lină şi fără probleme.

Pg66 De la începutul erei petrolului încoace am consumat 875 milarde de barili.

Conform Agenţiei Americne de Observaţie Geologică, una dintre cele mai respectate şi mai cotate agenţii petroliere din lume, rezerva mondială de petrol se situează în jurul cifrei de 1,7 trilioane de barili, dintre care peste ½ se află în Orientul Mijlociu. Potrivit aceleiaşi companii, petrolul nedescoperit se află în jurul a 900 miliard de barili.

Însumate cele două dau 2,6 trilioane de barili. Dacă presupunem că nivelul consumului mondial de petrol de 80 mil de barili pe zi în prezent, continuă să crească cu 2% pe an, o rezervă de 2,6 trilioane ar însemna atingerea apogeului undeva în jurul anului 2030, sau puţin mai târziu dacă rata mondială de consum ar scădea.

Pg 70 Deocamdată s-au extras rezervele aflate la suprafaţă, care sunt mai uşor şi mai ieftin de procurat. Cele care se află în profunzime sunt mai costisitoare. Acestea sunt la ora actuală în mare parte disponibile.

Optimiştii susţin că aşa cum marile temeri asupra sfârşitului rezervelor de petrol din anii 70 datorită crizei OPEC au fost infirmate în scurt timp prin avansul tehnologiei care a reuşit să exploateze zăcăminte din Marea Nordică şi din Alaska, zone care înainte erau catalogate ca ineficiente dpdv economic, tot aşa şi acum tehnologia va avansa destul pentru a putea exploata rezervele inaccesibile deocamdată pt tehnologia actuală.

Specialiştii spun că tehnica cu care forează ţările arabe şi până nu demult toată lumea putea să sustragă doar 30% dintr-o rezervă de petrol. Acum se pot extrage până la 80%. Dacă din ţările arabe s-ar mai extrage doar 5% din puţurile abandonate, asta ar însemna cel puţin 100 miliarde de barili (cât rezervele totale estimate a fi în Marea Caspică).