Recenzie - teoria pieței libere

-Teoria pieţei libere-

Andrew Schotter

Subiectul analizat in cadrul carţii “Teoria pieţei libere” este unul de maximă actualitate si interes pentru o societate si o economie de piaţă ca a României. Principiile, caracteristicile pe care Schotter le expune si le detaliază în cartea sa sunt cele care, aplicate într-o economie de piată, fac ca aceasta să devină una funcţională, de succes.

1. Argumentul pieţei libere

Argumentul pieţei libere este caracterizat de cateva atribute:

Individual: orice acţiune socială trebuie să fie sancţionată de voinţa indivizilor raţionali care compun societatea. Argumentul pieţei libere sustine că agenţii economici şi sociali sunt raţionali cu privire la preferinţele lor, sunt capabili să facă toate calculele necesare pentru a-şi urmări in mod evident interesele şi iau decizii care le asigură satisfacţia maximă.

Ipoteza egoismului: stabileşte că acest comportament nu este o condiţie necesară sau suficientă pentru pieţe in vederea maximizării bunăstarii sociale. Adam Smith proclama că nimic in afara egoismului nu este necesar pentru ca societatea să obţină rezultate sociale optime: „Nu de bunăvoinţa măcelarului, fabricantului de bere sau brutarului depinde ceea ce noi vom avea la cină, ci de modul in care aceştia îşi urmăresc propriul interes”.

Ipoteza raţionalităţii: exprimă imaginea unei economii fictive , compusă din indivizi izolaţi, care-şi urmăresc propriul interes fără a lua in considerare modul in care acţiunile lor afectează vieţile altora.

Ipoteza credinţei în laissez-faire-ul mâinii invizibile: proclamă faptul că dacă indivizii sunt lăsaţi singuri şi li se permite să contracteze in mod voluntar, bunăstarea societăţii va creşte.

Adam Smith a insistat asupra faptului că liberatea indivizilor de a-si maximiza propriile interese acţionează “ca şi o mână invizibilă care conduce la un rezultat care nu făcea parte din nici o intenţie individuală.

Ipoteza dilemei eficienţă-echitate: societatea este obligată să aleagă intre un sistem economic care maximizează rezultatul social ( piaţa liberă ) şi unul care maximizează unele obiective etice non-individualiste, asemeni eticii socialiste. Politicile care promovează echitatea vin in contradicţie cu cele care promovează eficienţa şi stabilizarea şi drept urmare, planificatorii sociali trebuie sa recurgă la compromisuri in formularea politicii.

Utilitarismul si criteriul paretian:

Deşi utilitarismul este considerat ca o apologie filosofică, el a fost extrem de radical la origini şi a fost folosit ca o armă de impunere de reforme legale. El este opus viziunii mai libertariene propuse de filosofii utilitarieni conform căreia Dumnezeu a creat ordinea naturală care in general, nu poate fii influenţată de guvern.

Convingerea utilitariana presupune ”ceea ce este cel mai bine pentru cei mai mulţi“ ceea ce inseamnă structurarea legilor si instituţiilor in aşa fel incât suma utilităţilor indivizilor sa fie maximizată.

2. Critica standard a argumentului pieţei libere

Individualismul

Societăţile bazate pe drepturile individului pot fii evident mai productive decât acelea in care domină drepturile grupului, in afară de cazul că cineva ar pretinde că singurul scop al organizaţiei sociale este producţia. In asemenea societăţi este condamnabil să consideri propriile scopuri inaintea celor ale grupului.

Kenneth Arrow in lucrarea „Alegerea individuală si valoarea socială” demonstrează că deciziile sociale care se bazează doar pe preferinţele individuale nu pot fii raţionale deoarece nu exista nici un mecanism de vot care sa transforme preferinţele individuale in preferinţe sociale.

Etica utilitariană si cea paretiană

Utilitarismul a fost obiectul dezbaterii printre filosofi si economisti in ultimii 150 de ani. Una dintre cele mai importante critici se referă la faptul că aceste calcule se bazează pe cunoaşterea intensităţii preferinţelor individuale, care pot fii determinate doar prin declaraţii personale, dar indivizii pot declara preferinţe false, deci calculele nu pot fii optimale in sens utilitarian.

Argumentul pietei libere constă in două idei:

• Teoremele fundamentale ale teoriei economice a bunăstarii, care afirmă ca un sistem de intreprinderi libere garantează generarea de puncte care sunt optimale in sens paretian.

• Convingerea etică conform căreia orice punct de pe conturul triunghiului posibil este justificabil daca el a fost atins printr-un proces corect.

Teoremele fundamentale ale bunăstării ne arată că un sistem de intreprinderi libere poate garanta o distribuţie a venitului care sa fie Pareto-optimala.

Folosind o etică paretiană, daca indivizii sunt liberi să conceapă intre ei orice inţelegere pe care şi-o doresc, ei vor opta intotdeauna pentru ieşirea din socialism şi vor accepta să organizeze societatea conform principiilor pieţei libere.

3. De ce sunt pieţele libere aşa de bune?

Una din caracteristicile importante ale argumentului pieţei libere este ipoteza conform căreia piaţa va genera rezultate economice dezirabile.

In lucrarea lui,F.A.Hayek analizează piaţa ca pe cel mai eficient mecanism capabil să prelucreze uriaşul volum de informaţii disparate necesare pentru a coordona planurile agenţilor economici individuali.

Problema fundamentală a economiei de piaţă este regasită in intrebarile:

1.Ce bunuri vor fii produse?

2.In ce cantităţi vor fii ele produse?

3.Cum va fii alocat timpul de muncă al lucrătorilor pentru a obţine aceste bunuri variate?

4.Cum vor fii alocate aceste bunuri către lucrători si antreprenori?