Recenzie teoria pieței libere de Andrew Schotter

Introducere:

„Teoria pieței libere”, o evaluare critică, publicată la prima ediție, Presa Sf. Martin în anul 1984. Cea de a doua ediție, o evaluare critică, revizuită, Basil Blackwell, apare în 1991. Schotter Andrew, autorul cărții, este în prezent profesor de economie la Universitatea New York. El este, de asemenea, director al Centrului pentru Experimental Social Science (CESS). Domeniul său principal de cercetare este, în teoria economică, teoria jocurilor şi experimentale în special Economie. Afilieri: Asociaţia Americană economice, Societatea econometrice. Burse / Premii: Fundaţia William Davidson, Importul de Vest Stil Programe de stimulare a în Europa de Est, 1996; Kenan Enterprise Award, William R. Kenan Jr. Charitable Trust, Chapel Hill, Carolina de Nord, 1993; National Science Foundation, Evoluţia convenţiilor de comportament în jocuri intergeneraţională, 1997-1999. Născut la 6 iunie 1947, iar educația i-a fost formată în B.S. Universitatea Cornell 1969 Economie MA, New York University 1971 și Ph.D. Economie, Universitatea din New York 1973.

Cartea cuprinde 167 de pagini și este concepută în 9 capitole pricipale, autorul subliniază trăsăturile pieței libere, prin abordări critice iminente ale argumentului pieței libere, accentuează și susține pe deoparte pe conservativii libertarieni sau liberalii clasici, tradiționaliști și anticomuniștii-evanghelici.

Cuprins:

1. Argumentul pieței libere

Andrew Schotter pornește de la premisele că, argumentul pieței libere este întotdeauna individual și utilitarian. Agenții economici și sociali sunt raționali cu privire la preferințele lor și își urmăresc interesele.

Ipotezele pieței libere: „mâna invizibilă”; dilema eficiență - echitate; egoismului și raționalității.

Argumentul pieței libere, deci, se bazează pe drepturile individului care, ia în considerare doar preferințele acestuia în efectuarea calculelor sale utilitariene sau paretiene și, presupunănd raționalitatea indivizilor, crede în capacitatea sistemului neîncătușat al întreprinderii libere de a maximiza suma acestor preferințe.

Rădăcinile intelectuale ale argumentului pieței libere:

Individualismul

- Este o teorie a societății și instituțiilor sociale, așa cum apreciază Friedrich von Hayek; această teorie este legată de ipoteza credinței laissez-faire-ul mâinii invizibile.

- Teoria invidualismului este derivată din filosofia politică care privește individul ca pe o sursă de ultimă instanță a drepturilor și obligațiilor în societate, așa cum afirma John Locke.

Utilitarismul și criteriul Paretian

- Este pusă în lumină fericirea indivizilor și a societății; se fac „calcule care fericesc”.

- Convingerea utilitaritastă reprezintă „ceea ce este cel mai bine pentru cei mai mulți” astfel încât suma ultilitarismului indivizilor să fie maximizată, conform cu Vilfredo Pareto.

Ipoteza credinței în laisser-faire-ul mâinii invizibile - Adam Smith susține libertatea indivizilor de a-și maximiza propriile interese.

Legitimarea prin proces și prin starea finală argumentului pieței libere - un proces just este unul în care agenții vor fi convenit sau contractat în unanimitate, dacă ei se află într-un stat natural Lockean.

Dilema eficiență – echitate - dedicată aspectelor stimulative ale prețurilor și taxelor; conform lucrării lui Richad Musgrave, „Teoria finanțelor publice” se disting trei funcții ale guvernului și anume să promoveze eficiența, echitatea și stabilizarea economiei.

Raționalitate și egoism – Ideea că homo oeconomicus este este egoist și rațional vine de la Adam Smith, acesta susținănd că economia este compusă dintr-o mulțime de agenți cu interese exclusiv individuale, al căror egoism este reglat de către concurența altor agenți. De asemenea, se afirmă ipoteza maximizare și raționalitate.

2. Critica standard a argumentului pieței libere

Argumentul pieței libere constă în două idei:

- Termenele fundamentale ale teoriei economice a bunăstării, care afirmă că un sistem de întreprinderi libere garantează generarea de puncte care sunt optime în sens paretian.

- Convingerea etică conform căreia orice punct de pe conturul triunghiului posibil este justificabil dacă el a fost atins printr-un proces corect.

Ipoteza raționalității poate fi suspectă, iar dacă nu este corectă, poate plasa teoria economică și argumentul pieței libere într-o zonă periculoasă.

Este adusă critica utilitarismului, întrucât calculele au la bază cunoașterea intensității preferințelelor individuale, care pot fi determinate doar prin declarațiii personale și care pot fi declarate în mod voit false. De asemenea utilitarismul nu permite societății să evalueze meritele surselor de plăcere sau de neplăcere. Tot aici mai poate fi inclusă și problema lipsei de legatură cu problemele distribuției (spre exemplu verificarea unei distribuții egale a venitului).

Etica paretiană, utilizată în scopul ocolirii unor probleme aduse de aplicarea eticii utilitariene, presupune ca fiecare individ din societate trebuie sa fie de acord cu decizia socială înainte ca aceasta să fie luată. Dar și aici apare problema evidențiată de Amartya Sen și anume: insistența asupra rezultatelor optime poate fi inconsistentă cu respectarea drepturilor individuale.