Reforma agrară din 1921

Problematizare

De ce a fost nevoie de Reforma Agrară?

Odată cu sfârşitul Primului Război Mondial şi crearea României Mari, a apărut şi necesitatea înfăptuirii unor transformări fundamentale, prioritar fiind domeniul agrar, pe de o parte datorită ponderii pe care agricultură o avea în cadrul economiei naţionale şi populaţia rurală în totalul populaţiei ţării, iar pe de altă parte din cauza consecinţelor negative ale războiului.

Pentru România, ca şi pentru alte ţări implicate în operaţiuni militare războiul s-a încheiat cu numeroase pierderi materiale şi umane. Au fost distruse sau avariate numeroase gospodării şi terenuri agricole, s-a redus la jumătate numărul cailor, la două treimi numărul bovinelor. De asemenea forţă de muncă s-a redus drastic deoarece majoritatea soldaţilor care au pierit în lupta(aproximativ 800.000 de oameni) erau ţărani iar dintre cei care au supravieţuit, mulţi erau invalizi în diferite grade. Activităţile economiei erau în stare de ruină şi dezorganizare.

A reuşit Reforma Agrară din 1921 să aducă o rezolvare definitivă chestiunii ţărăneşti ?

Reforma Agrară din 1921 a rezolvat doar jumătate din problemele de atunci, astfel şi după reformă, jumătate din ţărani tot nu dispuneau de propietăţi. Acestă problemă legată de împroprietărire a fost rezolvată şi finalizată abia în anul 2007.

Astăzi mai discutăm de problema chestiunii ţărăneşti ?

Da, şi astăzi mai este discutată problema chestiunii ţărăneşti, dar titlurile de propritate referitoare la pământ au fost date şi anul finalizării acestor probleme a fost 2007.

De ce Reforma Agrară din 1921 a avut loc atât de târziu ?

O cauză care a făcut ca Reforma Agrară din 1921 să fie pusă în aplicare atât de târziu a fost aceea că moşierilor care deţineau mari suprafeţe de pământ nu le convenea că o parte din pământul lor să le fie luat cu scopul de ai împroprietării pe ţăranii care nu aveau în proprie .

Geneza Reformei Agrare din anul 1921

Regulamentele organice au fost o lege fundamentală, care au modernizat unele instituţii ale Moldovei şi Ţării Româneşti.Aceste au inclus multe pricipii moderne preluate din memoriile alcatuite in al secolul XVIII-lea si la inceputul secolului al XX-lea de boierii Partidei Nationale.

Printre principiile si prevederile regulamentelor se numara: separarea puterilor in stat, libertatea comertului,impunerea principiului bugetului anual, reforma fiscala, mentinerea privilegiilor boierilor si clerului.

Punerea in practica a Regulamentelor Organice a avut loc in anil 1831 in Tara Romaneasca si in anul 1832 in Moldova.

Reforma agrară din 1864 a fost o măsură luată de guvernul Mihail Kogalniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligațiile față de boieri și erau împroprietăriți cu pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a statului roman și, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale.

Țăranii au fost eliberați de sarcinile feudale precum claca, dijma sau podvezile și desființa monopolurile feudale din interiorul satelor. Loturile au fost distribuite în funcție de numărul de vite deținute. Țăranii urmau totuși să răscumpere terenurile și să achite anual o anumită sumă, timp de 15 ani. Pe de altă parte, legea stabilea plata unor despăgubiri către proprietari, la prețul pământului de atunci.

Răscoala țărănească din 1907 a început în 21 februarie (8 februarie in stil vechi) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării. Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

Consecințele răscoalei au fost:

Adoptarea unor măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii: o lege nouă

privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru creditul rural.

Demolarea mitului „țărănimii fericite”, docile și servile, așa-numită „talpă a țării”.

Crearea în Occident a unei impresii nefavorabile despre România, considerată până atunci o țară pacifistă și aceasta datorită durității represiunii.