Reforma bugetului comunitar în contextul extinderii UE

I. Finantele comunitare

Prin tratatul de fuziune din 1967 institutiile comunitare au devenit unice pentru toate cele trei Comunitati Europene si s-a produs si fuziunea bugetelor respective. Ulterior au fost adoptate doua tratate bugetare unul la Luxemburg si al doilea la Bruxelles.

Prevederile privind elaborarea bugetului ,administrarea lui, precum si controlul executiei bugetare au un character uniform pentru cele trei Comunitati, cu exceptia cheltuielilor neadministrative,operationale si a veniturilor CECO ce sunt incluse intr-un buget distinct.Cele doua tratate mentionate au adus midificari in special in privinta procedurii bugetare, competentei Parlamentului ,controlului bugetar.

Regulamentele financiare sunt adoptate de Consiliu care hotaraste in unanimitate, pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului si obitinerea avizului Curtii de conturi. Ele determina in special modalitatile privind elabirarea si executia bugetului, punerea la dispozitie si verificarea conturilor. Consiliul stabileste regulile si organizeaza controlul responsabilitatii controlorilor financiari, ordonatorilor si contabililor. Tot el fixeaza modalitatile si procedura potrivit careia veniturile bugetare prevazute in regimul resurselor proprii sunt puse la dispozitia Comisiei.

II.Principiile, regulile si procedurile bugetare

In elaborarea şi executarea bugetului general al Uniunii Europene se porneşte de la principiile şi procedurile bugetare naţionale: unitatea, universalitatea, anualitatea, echilibrul şi specializarea bugetară.

1. Principiul anualităţii Bugetul comunităţii respectă principiul clasic al anualităţii, care implică relaţionarea operaţiilor bugetare la un exerciţiu anual, pentru a facilia Comisiei controlul executării operaţiunilor.

Anumite activităţi şi acţiuni din Uniunea Europeană se întind pe mai mulţi ani ceea ce impune acţiuni bugetare plurianuale, situaţie în care se face apel la credite disociate compuse din credite de angajament şi credite de plăţi.

Creditele de angajament au rolul de a acoperi în exerciţiul financiar al anului în curs costul unor operaţiuni şi acţiuni a căror realizare se întinde pe o perioadă mai mare de un an.

Creditele de plăţi au menirea să acopere cheltuielile solicitate de angajamentele anului în curs sau ale anului anterior, pentru acestea din urmă fiind necesare autorizări bugetare suplimentare.

2. Principiul unităţii. Bugetul Uniunii Europene este un buget anual, aceasta însemnând că ansamblul încasărilor şi plăţilor trebuie să se găsească într-un singur document bugetar, pentru a face mai uşor procesul de urmărire şi control al utilizării resurselor.

Procesele de adâncire şi lărgire a integrării europene au fost însoţite şi de modificări, schimbări şi perfecţionări ale sistemelor bugetare în sensul unificării instrumentelor bugetare. Dacă până în anul 1965 cele trei comunităţi europene: CECO, EURATOM şi CEE dispuneau de propriile bugete, după aceea, în urma fuzionării celor, trei comunităţi au funcţionat doar două instrumente bugetare: bugetul general şi bugetul operaţional CECO. Chiar şi în prezent anumite structuri ale Uniunii Europene dispun de un regim bugetar particular politica externă şi de securitate, justiţia, afacerile interne, FEDR, agenţiile europene et

3.Principiul universalităţii presupune , că toate încasările bugetare reprezintă principiu are la bază două reguli: regula non-afectării ceea ce înseamnă că încasările bugetare să nu fie afectate de dorinţa efectuării unor cheltuieli selectate, precizate expres, şi regula non-contracţiei care înseamnă că nu se acceptă micşorări, reduceri ale încasărilor sau plăţilor.

4.Bugetul comunitar trebuie să respecte un principiu nou care nu se regăseşte în statele europene: principiul echilibrului, adică încasările într-o perioadă trebuie să fie egale cu cheltuielile aceleiaşi perioade. Este interzis să se recurgă la un împrumut pentru a acoperi un deficit bugetar. Orice cheltuială suplimentară neprevăzută care intervine în perioada execuţiei bugetare trebuie să constituie obiectul unei rectificări, prin transferul de credite de la un post la altul. Este deci posibil să apară în perioada execuţiei bugetare diferenţe între venituri şi cheltuieli, înregistrându-se două situaţii: un excedent bugetar, situaţie frecventă, excedentul fiind reportat în anul următor şi deficit bugetar, situaţie excepţională ce necesită o rectificare bugetară prin transferuri de la un post la altul