Reforma fiscală din Republica Moldova

1. Conform Concepţiei reformei fiscale, sistemul fiscal este menit să asigure o atitudine unica şi echitabilă din partea statului faţă de toţi contribuabilii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, să asigure crearea unei baze stabile pentru finanţarea programelor de stat şi dezvoltarea sferei serviciilor. Structura acestui sistem trebuie să fie organizată astfel încât statul să poată garanta înlesniri sociale şi economice unor pături ale populaţiei şi unor ramuri ale economiei.

Deci, Obiectivele reformării sistemului fiscal sunt:

1.1 Asigurarea dezvoltării economice. Sistemul fiscal trebuie să stimuleze dezvoltarea concurenţei şi asigurarea populaţiei cu locuri de muncă, să înlăture factorii ce împiedică desfăşurarea activităţii de întreprinzător atât de către întreprinderile cu investiţii străine, cît şi de către producătorii autohtoni, fapt ce ar asigura dezvoltarea economică. Cea mai simplă şi mai eficientă cale de atingere a acestui obiectiv este extinderea bazei de impunere fiscală şi reducerea cotelor de impozit.

Facilităţile fiscale care vor fi acordate trebuie să servească anumitor scopuri şi să nu influenţeze alegerea unei sau altei sfere a activităţii economice.

Este important ca sistemul fiscal sa nu-i dezavantajeze pe agenţii economici din Republica Moldova în procesul concurenţei pe piaţa internă şi cea externă, iar competitivitatea sistemelor fiscale sa fie considerata o realitate obiectiva. Totodată, cotele de impozit sa nu fie mai mari decât cele existente în ţările parteneri comerciali ai Moldovei.

1.2. Simplitatea. Unul din principiile de bază ale impunerii şi administrării fiscale este simplitatea, care presupune:

a) existenta unui sistem inteligibil atât pentru contribuabili, cît şi pentru administraţia fiscală;

b) excluderea dublei impuneri şi a unor metode împovărătoare de percepere a impozitelor;

c) excluderea din baza de impunere fiscala a contribuabililor cu venit mic;

d) reducerea si simplificarea cerinţelor fata de completarea declaraţiilor fiscale.

1.3. Echitatea. Sistemul fiscal trebuie să asigure distribuirea echitabila a poverii fiscale între contribuabili. Aceasta înseamnă ca persoanele fizice şi juridice care se află în condiţii economice egale trebuie să fie supuse impunerii fiscale în mod egal. Toate persoanele fizice cu un nivel înalt de venituri, precum şi întreprinderile rentabile trebuie să plătească partea echitabila de impozit, iar mărfurile similare trebuie să fie supuse T.VA. sau accizelor în baza unor cote unice.

Povara impozitului pe venit şi a impozitelor pe consum trebuie să fie repartizată în mod mai echitabil între mărfuri (servicii) şi ramurile economiei care le produc (le prestează).

1.4. Nivelul veniturilor şi stabilitatea lor. O sarcină importanta a reformei fiscale este sporirea volumului încasărilor fiscale în bugetul de stat şi în bugetele locale. In prezent, încasările bugetare nu corespund necesitaţilor economice, fapt care generează prestarea unui număr redus de servicii finanţate de la bugetul de stat, finanţarea insuficienta a unor programe sociale în domeniul ştiinţei, culturii, ocrotirii sănătăţii şi al învăţământului. Volumul insuficient de încasări fiscale constrânge Guvernul să finanţeze multe programe de stat din contul creditelor. Ca rezultat, mijloacele disponibile pentru investiţii se reduc din motivul necesitaţii împrumutării lor de la populaţie.

1.5. Administrarea eficientă. Obiectivele menţionate mai sus nu pot fi atinse fără o administrare fiscală eficientă. Aceasta înseamnă că:

a) respectarea legislaţiei fiscale trebuie să fie o sarcină de primă importanţă a administraţiei fiscale;

b) obligaţiile fiscale trebuie să fie stabilite prompt şi corect;

c) datoriile fiscale trebuie achitate;

d) în toate judeţele tării trebuie să se aplice un mod unic de impunere fiscală.

Obiectivele menţionate nu pot fi atinse fără o administrare eficientă. Aceasta înseamnă că:

a) respectarea legislaţiei fiscale trebuie să fie o sarcină de primă importanţă a administraţiei fiscale;

b) obligaţiunile fiscale trebuie să fie stabilite expres şi corect;

c) datoriile fiscale trebuie să fie achitate,

d) în toate unităţile administrativ-teritoriale trebuie să se aplice un mod unic de impunere fiscală.

Deci, toate aceste obiective au dus la o nouă reformă fiscală.

Premisele existente şi anume: a) povara fiscală este repartizată neuniform între persoanele fizice şi agenţii economici aflaţi în condiţii economice egale; b) împiedicarea dezvoltării economice şi crearea locurilor noi de muncă; c) încasarea insuficientă şi ineficientă de mijloace necesare pentru finanţarea programelor de stat şi a sferei serviciilor au servit drept imbold în efectuarea primei reforme fiscale în Republica Moldova, care a necesitat termene restrânse, prin evidenţa a două etape de bază.

In prima etapă (1992 -1993 ) s-a produs adoptarea şi punerea în aplicare a părţii de bază a actelor legislative fiscale menite, pe de o parte, să stimuleze activitatea economică a producătorului de mărfuri, să contribuie la stabilizarea sferei de producţie, iar pe de altă parte — să asigure stabilitatea bazei veniturilor bugetare, suficientă pentru realizarea suveranităţii de stat şi politicii sociale a Guvernului. Acestea sunt Legile cu privire la bazele sistemului fiscal, impozitul pe beneficiul întreprinderilor, impozitul funciar şi modul de impozitare, impozitul pe venitul persoanelor fizice, impozitul rutier, taxa de stat, impozitul pe operaţiuni cu hârtii de valoare, decretele cu privire la impozitul pe valoarea adăugată, accizele, impozitul pe bunurile imobiliare, impozitul din beneficiul băncilor şi al altor instituţii financiare, impozitul din beneficiul întreprinderilor şi societăţilor de asigurări.