Regimul juridic al spațiului aerian al unui stat

Termeni cheie:

- Spațiul aerian

- Reglementări internaționale

- Convenția de la Paris din 1919

- Suveranitate asupra spațiului aerian.

Spațiul Aerian

Element al teritoriului de stat. Teritoriul de stat este definit ca fiind spațiul geografic alcătuit din suprafețele terestre, acvatice și aeriene asupra căruia statul își exercită suveranitatea sa deplină și exclusivă. Împreună cu populația și cu structura organelor puterii, teritoriul de stat constituie una din premisele esențiale pentru ca o entitate să aibă personalitate juridică internațională de tip statal.

Examinarea definiției teritoriului de stat pune în evidență faptul că spațiul aerian este o componentă a teritoriului de stat ce reprezentă coloana de aer situată deasupra spațiului terestru și acvatic al statului. Având în vedere că spațiul acvatic este reprezentat atât de apele naționale interioare, cât și de marea teritorială, trebuie reliefat că spațiul aerian național se extinde și deasupra mării teritoriale a unui stat în conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării de la Montego Bay din 1982 care consacră următoarele: „Suveranitatea asupra mării teritoriale se extinde și la spațiul aerian de deasupra mării teritoriale ”. Deși lățimea maximă a mării teritoriale stabilită de art. 3 din Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării de la Montego Bay din 1982 este de 12 mile marine trebuie spus că, în cazul în care țărmurile a două state sunt adiacente sau situate față în față, nici unul dintre aceste state nu are dreptul, în lipsa unui acord contrar între ele, să-și extindă marea sa teritorială dincolo de linia mediană ale cărei puncte sunt la distanțe egale de punctele cele mai apropiate ale liniilor de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale a fiecăruia dintre cele două state - caz în care și spațiul aerian al statelor respective nu va depăși lățimea stabilită pentru marea teritorială.

Cum Delimităm?

Delimitarea laterală între spațiile aeriene ale statelor vecine este data de perpendicularele imaginare care se ridică pe frontierele terestre, fluviale și maritime ale statelor .

În ceea ce privește delimitarea dintre spațiul aerian și spațiul cosmic, menționăm că, acest lucru a ridicat numeroase probleme, încă nesoluționate , propunându-se mai multe criterii convenționale de delimitare precum: - în Subcomitetul juridic al Comitetului Organizației Națiunilor Unite pentru spațiul cosmic s-a propus ca limita dintre spațiul aerian și spațiul cosmic să fie plasată la cca 100-110 km deasupra nivelului mării, - în doctrină s-a propus un alt criteriu și anume linia celui mai coborât perigeu al sateliților artificiali ai Pământului.

O altă modalitate de delimitare ar urma să aibă în vedere tipul de aeronave care se deplasează în cele două spații. În acest caz spațiul aerian ar fi acela în care navele utilizează curenții de aer și oxigenul drept combustibil, în timp ce spațiul cosmic ar fi acela în care deplasarea diverselor aparate lansate de pe Pământ nu se poate realiza după același legi fizice. Cu toate acestea nici una din aceste propuneri nu a întrunit acordul statelor, printre altele din cauza faptului că, din punct de vedere al regimului juridic internațional al spațiului cosmic, a fost preferată o abordare funcțională, pe categorii de activități ce se desfășoară în acest spațiu.