Regionalizare Versus Globalizare

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Regionalizare Versus Globalizare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 21 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domenii: Economie, Alte Domenii

Cuprins

1. INTRODUCERE

1.1 Globalizarea economica: definire, caracteristici, scurt istoric.
1.2 Importanta acordurilor comerciale regionale .

2. RELATIILE COMERCIALE SI INVESTITIILE STRAINE DIRECTE – DIMENSIUNI – CHEIE ALE GLOBALIZARII ECONOMICE

2.1 Relatiile comerciale si globalizarea
2.2 Investitiile straine directe si globalizarea

3. DESPRE REGIONALISM SI MULTILATERALISM ÎN CONTEXTUL GLOBALIZARII ECONOMICE

4. LIBERALIZARE REGIONALA VS LIBERALIZARE GLOBALA

4.1 Liberalizare competitiva
4.2 Coordonate economice si politice în procesul de reforma a comertului international
4.3 Liberalizare regionala vs liberalizare globala

5. REGIONALIZARE VS GLOBALIZARE - O ABORDARE PENTRU VIITOR

5.1 Extinderea si integrarea comertului liber regional
5.2 Globalizarea economica – punct terminus 2010
Anexa

Extras din document

rapida a activitatii economice dincolo de granitele statale decât cresterea activitatii în cadrul economiilor nationale. Acest termen de globalizare include de facto si instituirea unor legaturi de structura si de ritm între economiile nationale si pietele internationale.

Fenomenul în sine nu este o noutate si perioadele incipiente ale globalizarii economice sunt adesea citate, cum ar fi intervalul cuprins între a doua jumatate a secolului trecut si anii 1913-1914, când raportul dintre importuri si PIB (globale) -indicatorul cel mai relevant-a atins niveluri ce nu au mai fost realizate pâna târziu, spre sfârsitul anilor ‘70 si începutul anilor ’80.

Într-o societate în plina schimbare, si nu numai din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere ideologic, globalizarea economica a cunoscut, ca fenomen de amploare, comentarii dintre cele mai diverse, concludent fiind punctul de vedere al economistului determinist Karl Marx, care descria procesul în termenii constiintei de clasa, abordare tipica modului de conceptie a operei sale:”Nevoia unei piete pentru produsele sale, în continua extindere, urmareste burghezia pe întreaga suprafata a globului... [Industriile nationale] sunt înlocuite cu noi industrii... care nu mai prelucreaza materiile prime autohtone, ci materii prime aduse din zonele cucerite si exploatate arbitrar; industrii ale caror produse sunt consumate nu numai în interior, dar si în orice colt al lumii... “1

O chestiune centrala în analiza actuala a fenomenului este aceea daca noul val în comertul international, care a început la mijlocul anilor ’80, reprezinta o etapa obisnuita a unei scheme ciclice, sau este ceva nou, diferit si mai consecvent în evolutia ascendenta decât cele de dinaintea sa.Observatori influenti ai fenomenului afirma ca acest “nou val” nu face nota distincta în relatiile cu cele anterioare.Profesorul american Paul Krugman, spre exemplu, afirma ca “importanta comertului international pentru economia actuala (a SUA-n.n.) nu este una fara precedent, sau nici macar neobisnuita dupa standarde istorice"2. Departamentul de Analiza si Cercetare Economica din cadrul OMC conchide:"... Rata de crestere a raportului dintre comertul international si PIB global în decada 1984-1994 este descrisa nu atât ca o accelerare relativ la perioada ‘74-’84, ci mai degraba ca o întoarcere la trendul crescator al acestui raport, trend evident între anii ’50-’74... Procesul fundamental de integrare economica globala a fost întrerupt în perioada ‘74-’84, dupa care a revenit la cursul initial.”3.

Problema principala a acestui demers analitic o reprezinta combaterea opiniei sau curentului general, conform caruia nimic esential nu s-a schimbat în cadrul economiei mondiale precum si argumentarea faptului ca noul val al globalizarii este diferit de cele precedente atât din punct de vedere cantitativ cât si din punct de vedere calitativ4.

Un specialist în domeniu, profesorul Charles Oman5 prezinta contextul istoric al acestui fenomen al globalizarii economice incluzând problema centrala prezentata mai sus, în studiul sau “Cercetari asupra globalizarii si regionalizarii economice “. Profesorul Oman descrie aici trei valuri distincte ale globalizarii economice începând cu ultima jumatate a secolului XIX. Asfel, primul val, care se întinde pe perioada anilor 1870-1914, include cele mai mari niveluri atinse de raportul între importul si PIB-ul globale si este caracterizat de activitatea trusturilor financiare si de capital ca oligopoluri atât în interiorul tarilor celor mai puternic industrializate, cât si în afara lor. Anglia aflata în centrul acestui proces, importa bumbac din SUA, alimente si alte produse de baza, din multe alte tari, si exporta textile si alte produse manufacturate. Relatiile în care se înregistra avantajul comparativ erau constante si simplu de demonstrat. Al doilea val al globalizarii economice s-a desfasurat pe doua decade –1950-1970 si a implicat avântul economic al corporatiilor multinationale, care însa îsi directionau investitiile directe în strainatate concentrându-se în principal pe productie sau ansamblare, produsele având ca destinatie piata tarii gazda. Tarile în curs de dezvoltare au ramas si în aceasta perioada furnizorii principali de materii prime si produse alimentare de baza, începând însa sa exporte si textile si alte produse manufacturate care cereau un consum mare de munca.

Al treilea val al globalizarii economice a început la mijlocul anilor ’80, dupa un deceniu de crestere lenta a comertului international si a investitiilor straine directe,

cauzata de doua crize ale petrolului, recesiunea globala indusa de extraordinara crestere a nivelului ratei dobânzii în SUA si de criza datoriei externe din tarile lumii a treia.

Aflat înca în plina desfasurare, acest al treilea val se prezinta la rândul sau sub forma a trei niveluri distincte, constituindu-se ca adevarati stimuli ai globalizarii economice care îl explica si îl separa într-un fel de celelalte valuri anterioare:

1.Triumful liberalismului economic. Pietele nationale s-au deschis în mod remarcabil competitiei în crestere, atât celei interne cât si celei externe, în anii ’80 si ’90. SUA au luat conducerea în ceea ce priveste eliminarea barierelor protectioniste, urmate de Anglia si, mai recent, de alte tari puternic industrializate.Cea mai dramatica schimbare (în planul eliminarii barierelor din calea liberalizarii comertului mondial) a venit însa din partea tarilor în curs de dezvoltare, precum si din partea tarilor foste sau actual comuniste, care au stabilit ca obiective ale reformei lor economice privatizarea, eliminarea treptata a barierelor din calea liberalizarii comertului si elaborarea unui program de masuri care sa faciliteze dezvoltarea investitiilor. Rezultatul acestei orientari diferite fata de anii precedenti este schimbarea radicala a cadrului politic si economic, abordarea globala a relatiilor comerciale, rezultat care nu poate sa duca decât la o consolidare a procesului de globalizare economica.

2.Revolutia tehnologica. Schimbarile care au aparut, în perioada postbelica, de natura tehnologica, au avut un mare impact asupra evolutiei ulterioare a fenomenului globalizarii economiei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Regionalizare Versus Globalizare.doc