Reglementări UE

I. DOMENIUL POLITICA CONCURENTEI SI MEDIUL DE AFACERI

Politica concurentei include toate masurile relevante privind concurenta pe piata, politica comerciala, politicile de reglementare, precum si masurile adoptate de guverne cu privire la politicile anti-concurentiale ale firmelor atat din sectorul privat, cat si din cel public (legislatia si politicile care guverneaza comportamentul anti-concurential al societatilor).

"Mediul de afaceri" abordat in toata complexitatea si componentele sale reprezinta toti factorii exogeni: naturali, economici, tehnologici, sociali si institutionali de natura sa constranga, sa fundamenteze sau sa modifice deciziile in afaceri:

II.TENDINTE SI EXPERIENTE SEMNIFICATIVE PE PLAN MONDIAL SI EUROPEAN

In prezent, in majoritatea tarilor dezvoltate concurenta este considerata motorul economiei de piata.

Majoritatea legilor nationale antitrust interzic abuzul de pozitie dominanta si intelegerile anticoncurentiale intre doua sau mai multe firme.

Concurenta este apreciata ca fiind cel mai bun stimulent al activitatii economice si in Uniunea Europeana (UE). Obiectivele politicii concurentiale a UE joaca un rol foarte important datorita faptului ca previn aparitia "puterii economice" prin controlul concentrarilor economice si interzicerea intelegerilor si supravegheaza si controleaza formele inevitabile ale puterii de piata.

Fenomenul general de globalizare economica, cresterea volumului de schimburi internationale, caracterul multinational al multor societati din diferite sectoare economice si cresterea numarului aliantelor strategice internationale fac ca si problemele de concurenta sa capete o dimensiune mondiala.

Se pune tot mai des problema stabilirii unui ansamblu de reguli de baza comune in materie de concurenta, care sa garanteze ca liberalizarea si deschiderea pietelor nu vor fi subminate de practici anticoncurentiale. De asemenea, se pune problema cooperarii intre autoritatile de concurenta nationale sau regionale pentru a reusi sa trateze eficient problemele concurentei transnationale.

O alta tendinta semnificativa pe plan mondial o constituie restrangerea practicilor protectioniste nationale si a barierelor in cadrul comertului international. Aceasta capata o dimensiune deosebita in cadrul UE, unde abolirea oricaror bariere (vamale, de standarde calitative, monetare etc.), ce limiteaza constructia spatiului economic european unic, constituie un obiectiv primordial. Pe aceasta linie, capata importanta deosebita politicile comunitare in domeniul ajutorului de stat. Acestea sunt subsumate politicii concurentei si genereaza ingradirea tendintei naturale de interventie a statelor nationale membre de a proteja propriile lor economii, in contradictie cu politica generala de integrare economica. Politica UE in domeniul ajutorului de stat cunoaste o tendinta de descentralizare de la nivelul Comisiei Europene catre nivelul autoritatilor de concurenta nationala a statelor membre, ca urmare a volumului extrem de mare de notificari privind ajutoare de stat, precum si a duratei excesive pana la luarea unei decizii de catre Comisia Europeana asupra acestora. In consecinta abordarea la nivel national a unei politici armonizate cu politicile comunitare in domeniul ajutorului de stat constituie o tendinta si un imperativ in procesul de largire UE.

La nivel mondial:

Principalele acorduri internationale includ prevederi speciale cu privire la problematica concurentei:

UNCTAD a realizat "Acordul Multilateral pentru Principii Echitabile si Reglementari pentru Controlul Practicilor Restrictive in Afaceri", adoptat in 1980.

OECD a elaborat recomandari pentru "Cooperarea dintre statele membre privind practicile anti-concurentiale care afecteaza comertul international", revizuite in 1995.

Documentele ambelor organizatii au caracter de recomandare, nefiind obligatorii pentru statele membre.

Cooperarea internationala intre autoritatile din domeniul concurentei s-a axat pe acoperirea vidului de solutii, existent pe plan international, cu privire la toate cele trei categorii de practici anti-concurentiale recunoscute de comunitatea internationala:

Practici care afecteaza accesul importurilor pe piata (toate tarile trebuie sa instituie si sa puna in aplicare legislatii bine structurate privind concurenta)

Practici care afecteaza pietele internationale si, in mod egal, diverse tari (implica cooperarea internationala, inter-institutionala)

Practici cu impact diferentiat pe pietele interne ale diferitelor tari, ale caror interese se intersecteaza in cazuri particulare (implica consultari reciproce)

In sistemul OMC