Regula de aur și etica afacerilor

Abstract:

Fenomenul globalizarii pietelor a fost acompaniat de o necesitate pentru globalizarea normelor etice.

Un principiu referitor la aceste necesitati este asa-numita “Regula de Aur”, intalnita si sub formularea “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, principiu folosit adesea in literatura de afaceri . Totusi, cei care folosec in mod repetat o anumita regula nu realizeaza ce semnifica ea si nici pentru ce este folosita .

Acest articol studiaza istoria, semnificatiile, problemele regulii, analizand probleme existente in contextul afacerilor. Autorii incearca sa clarifice exact ce semnifica regula si cum se stabileste ea intr-un cod universal al moralei.

Cuvinte-cheie : Regula de aur, etica, international, globalizare

Fenomenul globalizarii este unul dintre cele mai discutate subiecte ale secolului trecut, cu mari interese si in prezent. In domeniul economic, formele variate ale tehnologiei au adus consumatorii aproape de producatori, miscarile si consolidarea relatiilor economice manifestandu-se in intreaga lume, permitand astfel pietelor sa fie vazute ca si ansamblu global, si nu ca unul la nivel national sau regional. Aceasta globalizare s-a produs si pe planul politicii mondiale ( de exemplu, relatiile guvernanti si ONG-uri), dar si pe planul cultural, aici intensificandu-se o propaganda a expresiei omogena a simbolurilor.

Globalizarea este un fenomen complex care din trecut pana in prezent urmareste omogenizarea in orice domeniu. De fapt, Steger discuta doua grupuri importante in opozitie, protectionistii particulari si cei universali care au fost devotati sa opreasca orice considerau ei a fi globalizare. Acum, ei sunt de neclintit presiunilor economiei, politicii si institutiilor culturale in organizatii de pretutindeni ce urmaresc cadrul “globalizarii’. Una dintre ariile in care aceste presiuni sunt observate este etica afacerilor.

Important printre principiile eticii afacerii este aplicarea “Regulii de Aur” mai precis “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, sau mai simplu “trateaza-i pe altii cum ai vrea tu sa fi tratat”. In prezent, in literatura de specialitate se cauta cea mai adecvata pozitie si consecintele “Regulii de aur” privita ca un complex al afacerilor. Acest articol exploreaza aceste intrebari folosind studii de caz ce isi gasesc rezultatele in practica.

Globalizarea moralelor

Nu ne punem intrebari referitoare la diferitele societati cu diferitele traditii morale, ci apelam la nevoia pe care Enderle o numeste “intelesul si ultimul motiv comun etic pentru afacerile internationale”. De asemenea, Donaldson reorganizeaza nevoia pentru regula deciziei universale avand in vedere contextul moralei corecte. Payne noteaza cel mai ridicat nivel al inconstientei printre tari, in termeni drepti si morali, adica nevoia pentru un cod universal ce combate aceasta inconstienta.

O intrebare referitoare la globalizarea moralei in etica afacerilor este daca, in realitate, o asa chemare este oarecum diferita de practica uzuala in teoria morala. desi par superficiale ca diferente, teoriile umane din toate culturile impart certitudinile fundamentale sub forma a naturii umane. Aceste chemari puncteaza si diversitatea valorilor in jurul lumii si se refera la principiile importante dintr-un grup. Putem aminti ca forma de globalizare internationala de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare econimica, Camera Internationala de Comert, Organizatia Internationala a Muncii si Centrul Corporatiilor Internationale.

Unele firme au fost mentionate pentru increderea cu care “Regula de Aur” le ghideaza activitatea:

• J.C. Penney Co.: J.C. Penney foloseste aceasta regula ca un principiu moral in infloritoarea sa afacere, dupa ce a fost valorificata de tatal sau; Penney chiar a deschis un magazin numit “Magazinul Regulii de Aur” in 1902. Compania lui a fost recunoscuta pentru increderea pe care o avea in intelegerile cu salariatii.

• Lincoln Electric Co.: a fost fondata de fratii John si James Lincoln; acestia au crescut intr-un mediu in care regula era discutata, astfel au transpus-o usor intr-o metoda de baza a functionarii firmei introducand sistemul de Management Stimulat care rasplatea salariatii pentru rezultatele lor.

• Worthington Industries Inc.: acordau cate un card salariatilor ce se afirmau: “noi ne tratam clientii, angajatii, investitorii si furnizorii asa cum am vrea noi sa fim tratati”. Practic, aceasta inseamna ca angajatii companiei pot beneficia de servicii medicale si de facilitatile oferite la locul de munca, de asemenea participa la planul de repartizare al profitului.

Donaldson si Waller au sustinut regula raspunzand la intrebarea “Ce trebuie

facut?” in relatiile sociale si economice facand apel la regulamentul colectiv al muncii si la colectivul de afaceri. Barach si Elstrott cred ca regula sta la baza moralei pietei libere din economie – satisfacere reciproca si impartialitate.

Doua publicatii mai recente au sustinut regula, fiecare la randul sau ca o baza a codurilor morale universal aplicate. Kung gaseste regula ca o parte comuna din traditiile si religiile ce s-au raspandit de-a lungul omenirii si afirma ca regula se refera la mai multe incercari organizate de a discuta codurile etice universale. De asemenea, Cunningham citeaza exemple din viata reala pentru a arata interpretarile multiple si diferite ale regulii insitand pe aplicabilitatea universala.

Bennett noteaza ca singura relatare a regulii poate duce la confuzie. De fapt, Bennett pune doua intrebari referitoare la regula, ceea ce nici Cunningham, nici Kung, nu au intrebat: “Ce vrea sa insemne regula si cum va fi ea folosita intr-un context de afaceri?”; regula este simplu inselatoare, pusa in practica simplitatea superficiala trebuie data la o parte. In contextul afacerilor, adica in relatiile dintre doua sau mai multe persoane, implicatiile regulii pentru comportamentul din mediul social trebuie explorat.