Relația agenților economici cu bugetul asigurărilor sociale

Argument

Conceptul de agent economic nu face parte din fondul conceptual traditional al dreptului comercial roman, astfel cum acesta s-a dezvoltat in perioada pre-comunista. El a fost introdus in legislatia romana dupa 1989, mai precis in cadrul legislatiei fiscale , fara a fi insa definit in mod direct de aceasta. Daca ne raportam la enumerarea facuta in cadrul reglementarilor fiscale cu privire la categoriile de agenti economici, observam ca notiunea de agent economic se suprapune in multe privinte cu cea clasica de “comerciant”, respectiv acea persoana care savarseste in nume propriu fapte obiective de comert, cu titlu de profesiune. Suprapunerea nu este insa perfecta, deoarece legislatia fiscala foloseste in mod neunitar termenul de agent economic, restrangand uneori notiunea numai la persoanele juridice comerciante, fara a include si comerciantii persoane fizice. Ulterior insa termenul de “agent economic” si-a pierdut importanta conceptuala in cadrul dreptului fiscal, devenind in schimb o notiune fundamentala a dreptul anti-monopol, ca sub-ramura a dreptului concurentei. De asemenea, el a fost consacrat ca element conceptual fundamental si in cadrul dreptului consumatorilor.

In ceea ce priveste definirea legala a acestui concept, Ordonanta Guvernului nr. 21/ 1992 determina in mod clar continutul termenului de “agent economic” utilizat in contextul ei. In schimb, Legea concurentei nr. 21/ 1996 stabileste ca unul din subiectele supuse reglementarii anti-monopol romanesti il reprezinta agentul economic (art.2 alin.1 litera a), fara a-l defini insa.

In consecinta, trebuie stabilit daca cele doua reglementari au in vedere acelasi continut al termenului de agent economic, iar daca este vorba de continuturi diferite, in ce masura unul dintre ele poate fi utilizat in contextul promovarii produselor.

Fara indoiala, “agentul economic” la care face referire legislatia privind protectia consumatorilor este doar unul dintre subiectele dreptului concurentei (si anume agentul economic ce vinde produse si presteaza servicii consumatorilor); pe langa acesta, o alta categorie de agenti

economici supusi dreptului concurentei sunt cei care realizeaza produse/ presteaza servicii necesare derularii activitatii altor agenti economici.

Cap 1. Relatia agentilor economici cu bugetul asigurarilor sociale

1. Bugetul asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează şi se aprobă în acelaşi cadru şi în aceleaşi condiţii ca şi bugetul de stat. Calendarul procesului bugetar pentru acest buget este acelaşi cu cel al bugetului de stat, iar la baza construcţiei sale stau indicatorii macroeconomici avuţi în vedere şi la elaborarea bugetului de stat, dar şi unii specifici fluxurilor

financiare care se derulează prin bugetul asigurărilor sociale de stat.

Alături de Ministerul Finanţelor Publice, un rol important în elaborarea şi execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat îl are Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei prin Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi organele lor teritoriale.

Spre deosebire de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale se elaborează şi se aprobă în condiţii de echilibru, condiţie care impune ca cheltuielile să fie acoperite integral cu resurse financiare din veniturile bugetului pe acel an.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt structurate pe şase resurse principale, dintre care patru sunt venituri de natură fiscală şi două nefiscale.

a) În cadrul veniturilor fiscale distingem următoarele resurse, toate sub forma contribuţiilor obligatorii, respectiv:

• contribuţii pentru asigurări sociale de stat datorate de angajatori în cote de 19,5%, 24,5% sau 29,5%, aplicate asupra fondului brut de salarii, în funcţie de condiţiile de muncă;

• contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

datorate de angajatori;

• contribuţii pentru asigurări sociale de stat, datorate de asiguraţi în cotă de 9,5%, aplicată asupra salariilor brute, indiferent de condiţiile de muncă;

• contribuţii pentru asigurări sociale datorate de alte persoane asigurate, care au o pondere de 1,1% în totalul veniturilor bugetului pe anul 2006;

• contribuţii facultative ale asiguraţilor.

b) Veniturile nefiscale sunt formate din patru surse principale, şi anume:

venituri din proprietate, vânzări de bunuri şi servicii; venituri din prestări de servicii şi alte activităţi; diverse venituri.

c) Subvenţii în special de la bugetul de stat.

Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat au ca principale destinaţi pensiile de asigurări sociale de stat, cheltuielile materiale şi serviciile (mai ales pentru întreţinerea şi funcţionarea instituţiilor în cauză), cele de tratament balnear şi de odihnă, dobânzile pentru

împrumuturile contractate, indemnizaţiile pentru concedii de maternitate şi îngrijire a copiilor, cheltuielile de capital, ajutoarele acordate asiguraţilor pentru decese şi proteze etc.