Relația Banca Centrală - bănci comerciale în contextul economiei de piață

CAPITOLUL I

Locul si rolul bancilor centrale si comerciale în cadrul sistemelor bancare

1. Conceptul de banca centrala, banca comerciala

În cadrul economiei de piata sistemul bancar trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizarii tuturor fondurilor banesti disponibile în economie si orientarea lor temporara, pe perioade mai lungi sau mai scurte, catre activitati economice, în mod prioritar spre cele productive.

Banca este o institutie specializata care desfasoara o activitate complexa si care are ca functii: efectuarea de operatiuni între titularii de conturi bancare- încasari si plati; constituirea de depozite si acordarea de credite, transferuri de disponibilitati prin intermediul conturilor bancare, efectuarea de operatiuni pe piata interbancara si in relatiile cu banca centrala.

În conditiile economiei de piata, banca îsi poate realiza atributiile si functiile prin efectuarea unei analize interne si obiective, respectiv prin determinarea punctelor sale forte si a celor vulnerabile, studierea detaliata a mediului economic, a oportunitatilor si pericolelor pe care acesta le contine, concretizate în elaborarea mai multor variante de strategii alternative, pe diverse termene, si dupa implementarea strategiei alese.

Sistemul economic are un rol determinant, iar în cadrul acestuia, subsistemul bancar este o componenta principala fara de care practic, economia nu îsi poate exercita rolul si functiile .

Sistemele bancare moderne sunt alcatuite din doua niveluri: pe primul nivel se situeaza banca centrala în sarcina careia intra conceperea si implementarea politicii monetare, pastrarea rezervelor valutare ale tarii, este supraveghetor si împrumutator de ultima instanta al bancilor comerciale, îndeplineste rolul de bancher al statului etc. Pe cel de-al doilea nivel se situeaza bancile comerciale care îndeplinesc activitati de creditare, de investitii, activitati specifice pentru satisfacerea necesitatilor publicului larg s.a. În perioada initiala a formarii sistemelor bancare nu exista o delimitare între operatiunile realizate de bancile centrale si cele comerciale, în perioada convertibilitatii monetare activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al bancilor centrale. Identificarea celor doua tipuri de banci s-a realizat în timp, prin concentrarea emisiunii de moneda la nivelul unei singure banci, banca centrala, care a început, astfel, sa detina monopolul asupra operatiunii de emisiune. Fata de bancile comerciale, bancile centrale au aparut mai târziu, prin transformarea bancilor comerciale în banci centrale cu schimbarea obiectivelor, fie ca institutii nou create. Aparitia tuturor bancilor centrale în perioada secolelor XVII-XVIII s-a bazat pe bancile comerciale existente, carora li s-a încredintat, de catre guvernele tarilor respective, rolul de „bancher” al statului, cum a fost cazul Olandei si al tarilor scandinave. În alte tari, bancile centrale s-au înfiintat pentru a emite moneda necesara razboaielor (Banca Angliei, 1694) sau pentru a spori stabilitatea monetara dupa cheltuielile generate de razboaie, prin emisiune de titluri guvernamentale (Banca Norvegiei, 1816; Reichsbank, 1876; Banca Danemarcei, 1818).

Activitatea bancara trebuie riguros reglementata si bine coordonata de Banca Centrala care, în calitatea ei de banca a bancilor, sa fie capabila ca, prin metode si tehnici proprii, sa sustina în mod calificat fiecare banca pentru ca, în masura în care problemele bancii respective se identifica la vreme, sa poata fi solutionate, iar solutiile de redresare sa fie posibile în conditiile în care se respecta principiile pietei.

În literatura de specialitate autorii au dat o multitudine de definitii bancii centrale cum ar fi:

1. Institutia bancara aflata în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere si organizare a relatiilor financiar- monetare ale unui stat, pe plan intern si în relatiie cu alte sisteme monetare ;

2. Institutia abilitata sa conduca politica monetara a unei tari, aceasta fiind una dintre partile unui sistem bancar modern constituit pe doua niveluri ;

3. Institutia investita cu emisiunea baneasca, influentarea directa si indirecta a costului creditului din sistemul bancar, acordarea de imprumuturi statului, asigurarea stabilitatii monedei nationale, stabilirea dobanzii de referinta de pe piata bancara, elaborarea si punerea in aplicare a legislatiei din domeniul bancar, supraveghere prudentiala a bancilor .