Relația dintre masa monetară și PIB

1. Componentele masei monetare

In general, prin masa monetara se intelege orice activ cu caracter financiar, care are capacitatea de a schimba contra unor bunuri si servicii, sau de a libera de datorii pe posesorii sai.

Avand in vedere multimea activelor care au proprietatile enumerate anterior este necesara o clasificare a componentelor masei monetare. Drept criteriu de clasificare cel mai des utilizat este lichiditatea, adica in orice moment si fara costuri suplimentare.

Putem distinge:

-moneda efectiva

-disponibilitati din cadrul depozitelor la vedere (masa scripturala)

-depozitele la termen

-alte active financiare

Moneda efectiva formata din bilete de banca si moneda metalica este componenta cea mai lichida a masei monetare. Ea poate fi preschimbata de utilizatorii ei, imediat, in bunuri si servicii.

Din punct de vedere istoric se observa ca ponderea acestei componente in masa monetara totala este in scadere, deoarece nu are atasata nici o rentabilitate. De regula utilizatorii acestor componente sunt persoanele fizice.

Moneda scripturala se materializeaza in disponibilitatile agentilor economici deschise la banca (depozite la vedere). Si aceasta componenta a masei monetare are lichiditate inalta, egala cu a monedei efective, pentru ca proprietarii depozitelor la vedere printr-o simpla instructiune data bancii la care se pastreaza aceste disponibilitati pot sa transforme in bunuri si servicii aceasta categorie de moneda. Ca diferente in raport cu moneda efectiva amintim: existenta ei contabila, scripturala si faptul ca are atasata o mica rentabilitate.

Depozitele la termen reprezinta conturile de economii ale populatiei sau conturile de acumulari ale intreprinderilor. Aceasta forma a monedei are o lichiditate mult mai redusa pentru ca depozitele la termen trebuie mai intai mobilizate, adica solicitate la banca unde se pastreaza si numai dupa aceea pot fi preschimbate in bunuri sau servicii, sau cu ele se pot achita datorii.

Preschimbarea lor poate fi facuta cu preaviz si suportand un cost inainte de scadenta. In raport cu celelalte 2 categorii de moneda aceasta are atasata o rentabilitate inalta.

Alte active financiare - in aceasta categorie se include bonurile de tezaur, hartiile de comert, cambii, bilete la ordin, actiunile, obligatiunile, certificatele de depozit. In aceasta categorie au fost incluse acele active financiare a caror productie presupune transferul de moneda de la cei care cumpara aceste hartii de valoare, la cei care emit aceste hartii de valoare, dupa cum scadenta lor sau retragerea lor din circulatie presupune un transfer de sens invers.

In consecinta ele nu pot fi considerate moneda propriu-zisa. Avand in vedere caracterul lor eterogen, se obisnuieste o clasificare a lor tot in functie de lichiditate. Intr-o prima subgrupa s-ar include bonurile de tezaur care in orice moment pot fi mobilizate, transformate in lichiditati la trezorariile statului.

Intr-o a doua grupa se include hartiile de comert care se transforma in lichiditati la scadenta sau pot fi mobilizate inainte de scadenta prin scontare.

Certificatele de depozit, actiunile si obligatiunile (ultima grupa) emise pe termene medii si lungi si care pot fi transformate in lichiditati pe pietele de capital.

2.Indicatorii si agregatele monetare

Obiectivele politicii monetare stabilite de autoritatea monetara BNR, se transmit in niste tinte, adica in prezicerea valorii unor indicatori. Acesti indicatori pot fi impartiti in 2 maricategorii: indicatori monetari si indicatori economico-monetari.

In prima grupa, a indicatorilor monetari, se include rata dobanzii si agregatele monetare. Ei masoara evolutia fenomenului monetar.

Indicatorii economico-monetari masoara impactul fenomenului monetar asupra economiei reale. In aceasta categorie se include rata inflatiei, deficitul balantei comerciale si de plati, cursul de schimb, etc.

Acesti indicatori pot fi urmariti de Banca Centrala (BC) pe termen scurt < 1 an, sau pe termene medii si lungi.

Dezechilibrele intre cele 2 componente sunt resimtite de agentii economici, de populatie si de aceea BC isi propune sa controleze evolutia masei monetare pentru a fi in permanet echilibru cu cantitatea de bunuri si servicii existenta pe piata.

Controlul masei monetare initial s-a realizat prin intermediul ratei dobanzii. O dobanda inalta insemnand retragerea unei parti a monedei , dupa cum o dobanda scazuta inseamna suplimentarea circulatiei monetare.

In prezent s-a renuntat la controlul masei monetare prin dobanda, dar s-a mentinut caracterizarea politicii monetare in functie de nivelul ratei dobanzii (daca dobanda este inalta se spune ca politica monetara este restrictiva, daca dobanda este scazuta se spune ca politica monetara este expansionista).

O alta forma de control a masei monetare se face cu ajutorul agregatelor monetare. Agregatele monetare sunt niste insumari ale diverselor