Relații internaționale

1. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE

1.1. Avantajele comerţului internaţional

Fără comerţ internaţional am fi cu toţii mult mai săraci. Ar fi unele produse, ca ananasul, cafeaua, vacanţele în străinătate etc. care pur şi simplu ar dispărea pentru noi. Aşa cum ar fi alte produse pe care le-am produce mult mai scump şi, de multe ori, mai ineficient, ca de exemplu în industria de tehnică de vârf, ca să dăm un banal exemplu. Privit astfel, comerţul internaţional, este avantajos şi benefic pentru toate ţările participante.

Cu toate acestea, comerţul absolut liber poate crea probleme anumitor ţări sau grupuri de oameni din aceste ţări. Foarte mulţi susţin cu fermitate restricţiile în calea comerţului liber. Să ne oprim nu mai departe decât la producătorii şi exportatorii români de grâu din anul trecut. Dar aceste grupuri sau ţări sunt cu adevărat îndreptăţiţi să se teamă de competiţia internaţională, sau doar încearcă să-şi protejeze anumite interese personale pentru a-şi menţine profiturile rezultate din anumite situaţii conjuncturale?

Ne vom opri în cursul acestui curs şi asupra acordurilor parţiale de comerţ liber. Acestea apar atunci când un grup de ţări cad de acord să liberalizeze comerţul dintre ele, păstrând, totodată, restricţii de comerţ cu celelalte ţări. Uniunea Europeană este cel mai cunoscut exemplu.

1.1.1 Importanţa legăturilor economice internaţionale

Specializarea ca bază a comerţului. Ca să răspundem la întrebarea “De ce fac comerţ ţările şi cum de câştigă din acest comerţ?” trebuie să privim la motivele pentru care oamenii fac comerţ în interiorul unei comunităţi, a unei naţiuni. Comerţul internaţional este doar o extensie a celui intern. Indivizii se specializează în munca lor, iar, ca urmare a acesteia câştigă bani pe care îi cheltuiesc pe produse sau servicii pe care le furnizează alţii, care s-au specializat în alte domenii. De exemplu, fermele intensive se specializează în producerea strictă a anumitor produse. Aceasta le permite să-şi exploateze cu maximum de eficienţă resursele antreprenoriale, manageriale sau umane. Le permite, pe de altă parte, să obţină beneficii prin exploatarea anumitor particularităţi zonale sau ale tehnologiei pe care o deţin. Cu veniturile pe care le obţin cumpără input-urile de care au nevoie de la alte ferme sau din sectorul industrial. Astfel, fermele sunt nevoite să facă comerţ.

În acelaşi fel, ţările se specializează. Ele produc mai mult decât au nevoie pentru consumul propriu din anumite bunuri, iar ceea ce produc şi nu se consumă în ţară trebuie să se exporte. Veniturile obţinute din aceste exporturi sunt folosite pentru importul bunurilor care nu se produc, sau care se produc într-o insuficientă măsură în tară. Dar în producerea căror bunuri ar trebui să se specializeze o tară- Cum ştie o ţară ce trebuie să exporte şi ce trebuie să importe- Răspunsul este că fiecare ţară trebuie să se specializeze în acele produse la care are avantaj comparativ.

Legea avantajului comparativ. Fiecare ţară are anumite particularităţi ale factorilor de producţie. Există diferenţe in ceea ce priveşte densitate populaţiei, particularităţile forţei de muncă, climatul, materiile prime, dotarea tehnologică etc. Aceste diferenţe tind să se păstreze deoarece anumiţi factori sunt relativi imobili. Desigur, clima şi particularităţile solului sunt absolut imobile între ţări, dar chiar şi capitalul şi forţa de muncă au libertate de mişcare mult mai mare în cadrul ţărilor decât între ele. Astfel, capacitatea ce de a oferii anumite bunuri diferă de la ţară la ţară.

Altfel spus, costul relativ de producţie a anumitor bunuri va varia foarte mult. De exemplu, o ţară poate fi capabilă să producă un frigider la acelaşi cost la care obţine 6 tone de grâu sau 3 covoare, în timp ce alta poate produce 1 frigider la preţul a doar trei tone de grâu, dar a 4 covoare. Aceste diferenţe ale costurilor relative stau la baza comerţului internaţional. La acest nivel trebuie să facem distincţie între avantajul absolut şi cel comparativ.

- Avantajul absolut la anumit bun apare când o ţară îl poate produce cu mai puţine resurse decât altă ţară. Dacă România poate produce vin cu mai puţine resurse decât Scoţia, iar Scoţia produce whisky cu mai puţine resurse decât România, atunci România are avantaj absolut la vin, iar Scoţia avantaj absolut la whisky. Fiecare din aceste două ţări se va specializa în produsul la care are avantaj absolut, iar, prin comerţul reciproc vor câştiga amândouă.

- Avantajul comparativ poate apărea chiar în condiţiile în care o ţară produce toate bunurile cu mai puţină resursă decât alta, provenind din diferenţele de eficienţă relativă cu care pot fi produse bunurile între cele două ţări. Aşadar, o ţară are un avantaj comparativ asupra alteia în producerea unui bun dacă-l poate produce la un cost de oportunitate mai redus, ceea ce înseamnă că bunurile la a căror producere trebuie să renunţe sunt mai puţine. Considerând două ţări, una dezvoltată ţi una mai puţin dezvoltată, iar avantajul absolut în producerea de grâu şi de haine este de partea celei dintâi. Presupunând că, pentru fiecare ţară costul necesar pentru producerea celor două bunuri (muncă, capital, şi pământ) este dat în tabelul de mai jos.