Relațiile UE cu Japonia

Uniunea Europeană este un conglomerat de naţiuni care se dezvoltă rapid. Din punct de vedere economic, ea este de mult timp o superputere. Totuşi, din punct de vedere politic nu apare întotdeauna omogenă.

Cu toate că peste 100 de naţiuni au reprezentanţe diplomatice la sediul Uniunii Europene de la Bruxelles, iar Uniunea Europeană are, la rândul ei, reprezentanţi în toate colţurile lumii, politica externă este încă atribuţia fiecărui stat în parte şi nu este încă trasată de o strategie complet europeană. Totuşi, acest lucru nu înseamnă că ea este o comunitate economică fără nici o perspectivă comună de ordin politic.

Obiectivele stabilite în momentul înfiinţării Uniunii Europene erau în mod clar de natură politică. Prin crearea unei comunităţi a naţiunilor şi printr-o integrare economică aflată constant în expansiune, orice eventual conflict armat între aceste ţări ar trebui evitat.

Unul din scopurile importante ale Uniunii Europene este să–şi asigure un segment din evoluţia pieţei asiatice în următorul deceniu, pentru a-şi putea menţine poziţia importantă pe care o deţine în cadrul economiei mondiale.

Asia este regiunea cu cea mai rapidă evoluţie din lume. O medie a creşterii economice de 8,6 % şi un potenţial care se dezvoltă rapid, ne obligă să concluzionăm că, pe viitor, regiunea economică asiatică va reprezenta una dintre pieţele cele mai importante.

Uniunea Europeană este mai degrabă slab reprezentată pe piaţa asiatică, comparativ cu prezenţa ei pe piaţa nord - americană.

Cu toate că China şi Japonia sunt cele mai mari partenere comerciale din Asia, cele mai durabile relaţii UE are cu cei şapte membri din Asociaţia Naţiunilor Asiatice de Sud-Est (ASEAN). Relaţiile au început în 1972 şi au fost oficializate într-un acord de cooperare în 1980. ASEAN a preluat iniţiativa pentru a dezvolta relaţiile cu UE într-un proces numit ASEM (Asia-Europe Meeting), unde au mai participat şi Japonia, China şi Coreea de Sud. ASEM organizează summit-uri la fiecare doi ani. In ultimii ani UE intensificandu-se relaţiile sale cu Japonia.

Succesul economic al ţărilor din Asia le oferă, de asemenea, o mai mare influenţă politică. De aceea, este şi mai important ca Europa să poată înfrunta acest bloc economic ca un tot unitar, întrucât impunerea anumitor reguli comerciale este mult mai grea pentru o singură ţară, decât pentru UE.

Ţările europene nu pot să reacţioneze faţă de succesul ameţitor al unor produse asiatice – de la camere video şi aparate de fotografiat la copiatoare - lansând pe piaţa asiatică produse de o calitate similară.

O strategie comună pentru promovarea exporturilor în Asia şi pentru crearea de presiuni asupra ţărilor de aici pentru a-şi deschide pieţe pentru produsele europene, în aceeaşi măsură în care UE le-a deschis pe ale sale, reprezintă premise necesare pentru companiile europene în tentativa lor de a dobândi o poziţie fermă în această regiune.

UE a lansat deja o serie de programe promoţionale pentru a sprijini întreprinderile europene în încercarea lor de a se impune pe piaţa asiatică.

Relaţiile de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Japonia au sporit în intensitate în ultimele patru decenii, parteneriatul UE-Japonia dezvoltându-se prin punerea în valoare a intereselor comune a doi dintre liderii economici ai lumii. Relaţiile UE-Japonia se dezvoltă, în prezent, în jurul a trei axe fundamentale: dialogul politic, relaţiile economice şi comerciale şi cooperarea pentru soluţionarea provocărilor globale. Pentru a-şi spori influenţa asupra Japoniei şi pentru a întări relaţiile de cooperare cu aceasta, Uniunea Europeană va trebui să găsească modalităţi extrem de inovative de colaborare cu Japonia, să creeze noi oportunităţi de afaceri, dar mai ales să aducă soluţii noi pentru a-i convinge pe partenerii niponi să acţioneze similar. UE trebuie să acţioneze în tradiţionalist, rezultând nu atât din aplicarea de măsuri comerciale specifice, ci, mai ales, din preferinţa consumatorilor europeni pentru produsele locale şi din dificultatea adaptării produselor străine la elementele stricte ale culturii nipone.

Japonia este unul dintre cei mai importanti parteneri economici ai UE . Politica comercială în relaţia cu aceasta a fost marcată de o preocupare legată de percepţia unei penetrări extrem de rapide a importurilor japoneze într-o arie limitată de domenii, fiind marcată şi de controversele din interiorul UE.

Deşi Europa şi Japonia se situează în părţi opuse ale globului şi au culturi complexe şi foarte distincte, ele au şi multe lucruri în comun. Ambele sunt entităţi economice majore, care doresc să-şi extindă rolul pe plan internaţional. Ambele împărtăşesc în mare măsură aceleaşi valori fundamentale şi numeroase interese şi preocupări comune. Ambele sunt societăţi democratice.

Ambele economii acopera impreuna 40% din PIB-ul mondial, 30% din comertul mondial si furnizeaza cca 50% din fluxul mondial de FDI (investitii straine directe). Japonia reprezintă pentru UE, cu 6,6%, a cincea piaţă de export, iar UE este cea de-a doua pentru Japonia. Rata curentă de creştere a PIB-ului în Japonia este de 2,7% pe an, iar rata şomajului este de aproximativ 4,5%. Japonia asigură în jur de 14% din PNB-ul mondial (China având 3,4%) şi are un venit mediu pe cap de locuitor de 32 230 $ (China are 780 $).

Japonia este o destinatie majora pentru FDI europene la fel cum si UE este o piata importanta pentru investitorii niponi, care s-au orientat cu precadare spre state devenite noi membre ale UE, dupa anul 2004.

Japonia ramane un important partener comercial al UE, volumul total al exporturilor si importurilor fiind de peste 121 miliarde euro in 2007, iar in anul 2008, 4,8% din totalul importurilor extra-UE au provenit din Japonia, în timp ce piaţa japoneză a absorbit doar 3,2% din exporturile UE.

Din punct de vedere al barierelor explicite în calea comerţului, piaţa japoneză pare relativ deschisă. În cadrul Rundei Uruguay, Japonia s-a angajat la o medie ponderată a tarifului vamal pentru bunurile industriale de 1,7%, a doua cea mai mică medie dintre toate ţările, fiind depăşită doar de către Elveţia. În prezent, tariful mediu aplicat pentru importul de bunuri industriale în Japonia este de 2,8%, în condiţiile în care procentele corespunzătoare ale SUA şi UE sunt de 3,3%, respectiv 3,9%.

S-au inregistrat progrese in domeniul eliminarii barierelor tarifare la majoritatea produselor importate, iar cele ramase cu probleme sunt tocmai acelea unde producatorii din UE sunt extrem de competitivi (produse din piele, incaltaminte, domeniul produselor alimentare procesate).Se afla in proces de negociere, intre Comisia UE si diferite ministere economice japoneze, consolidat cu rezulatatele inregistrate in Comitetul 133, modalitatile de acces pe piata japoneza la produse, precum : aditivi alimentari, vaccinuri, farmaceutice, echipamente medicale.