Renta

FORMAREA SI INSUSIREA RENTEI

Renta reprezinta venitul obtinut cu regularitate de proprietarul unui factor de productie, fara a presta o activitate productiv, in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui bun imobiliar (teren agricol, teren construibil, cladiri etc.) sau mobiliar (.capital, hartii de valoare etc).

2.1 Teoria rentei in retrospectiva

Modalitatile de formare a rentei a constituit si constituie obiectul de studiu a majoritatii doctrinelor si scolilor economice de peste doua secole; conceptiile privind natura, continutul si formele rentei fiind grupate m doua mari curente.

* Exponeniii scolii economice clasice considera ca renta apare numai in agricultura, fiind ,,un dar al naturii". Mtfel:

Wiliain Petty considera ca renta este surplusul obtinut de pe un teren dupa ce s-au scazut cheltuielile efectuate pentru cultivarea si intretinerea lucratorului agricol. Marimea rentei in acceptiunea sa, depindea de nivelul cererii si al preturilor produselor agricole.

Fiziocratii, prin exponentul lor cel mai de seama, Francois Quesnay, considerau ca renta se obtine numai in agricultura, singura ramura in. care aportul naturii permite ca bogatia creata s-o intreaca pe cea consumata.

Adam Smith a sesizat legatura dintre renta, pretul pamantului si pretul de comercializare al produselor agricole. In opinia sa renta intra in alcatuirea pretului marfii in alr fel decat salariul si profitul. Salariul si profitul mai mare sau mai mic, sunt cauzele pretului, mare sau mic, pe cand renta, mare sau mica, este efectul acestu ipret (Smith, A., 1954).

David Ricardo, dupa o analiza profunda, complexa si riguroasa a modului de obtinere a rentei, a sustinut ca la baza formarii sale este fertilitatea inegala a solurilor. In conceptia sa renta este o parte din pretul pamantului care se plateste proprietarului funciar pentru folosirea fortelor originale si indestructibile ale solului (Ricardo, D., 1993), deoarece pamantul are o singura intrebuintare, aceea de a asigura cresterea plantelor necesare pentru viata comunitatii. Din punct de vedere social, deoarece oferta de pamant este fixa, pretul de comercializare a produselor este zero, iar proprietarul, pentru dreptul de folosinţă al pământului, primeşte o anumită plata sub formă de rentâ. In acelaşi timp, cererea pentru anumite produse agricole necesare vieţii determină cererea de pământ, care este de fapt o cerere derivată.

Jean Baptist Say, autorul teoriei trinitare a factorilor de producţie (pamânt, muncă şi capital), caracteriza renta drept recompensâ pentru serviciile aduse de factorul de producţie pământ.

In concepţia şcolii economice clasice renta a fost consideratâ ca diferenţa între preţul bunului produs prin utilizarea resurselor naturale şi costul unitar al resursdor incorporate în acest bun (care include valoarea muncii, capitalului, materialelor şi energiei utilizate). Renta pe unitate de produs, reprezintă valoarea medie calcutată ca diferenţă între preţul de comercializare a bunului şi costul unitar realizat pentru producerea sa. Renta poate fi considerată şi ca valoare mqrginală calculată ca diferenţă între preţul ultimei unităţi de bun produs şi costul ultimei unităţi de factori de producţie utilizaţi pentru producerea acestei unităţi marginale. In multe cazuri renta medie şi renta marginală pot coincide pentru că se pot face anumite simplificâri cum ar fi: preţul bunului este constant şi factorii de producţie utilizaţi (alţii decât resursele naturale) sunt disponibili pentru o ofertă perfect elastică la preţ (caz tipic pentru renta marginală). In cazul atragerii în circuitul economic şi utilizării mai multor parcele de pământ omogene se utilizează conceptul de rentă agregată, concept important pentru înţelegerea eficienţei şi aportului utilizării resurselor naturale.