Rentabilitatea

INTRODUCERE

Atat teoria cat si practica financiara au demonstrat ca investiţia este motorul oricărei creşteri puternice si durabile. Creşterea economica cere dezvoltarea capacitaţilor de producţie competitive, care sa permită firmelor sa-si lărgească segmentul lor de piaţa, astfel incat exploatarea sa creeze premizele unor creşteri viitoare. Daca rentabilitatea si riscul unei firme depind esenţial de strategiile si investiţiile pe care decide sa le realizeze si modalităţile lor de finanţare, pot influenta puternic aceşti parametrii.

Fiecare intreprindere, indiferent de forma de proprietate, profil sau dimensiune, trebuie sa se adapteze in permanenta la cerintele pietei si ale mediului in care sa isi desfasoare activitatea, sa-si imbunatateasca performantele economico-financiare si capacitatea de concurenta in raport cu alti agenti economici.

Un rol important in realizarea acestor obiective il are analiza rentabilitatii si a profitului unei intreprinderi, care prin metodele si tehnicile utilizate, permite diagnosticarea starii diferitelor fenomene, cunoasterea factorilor si cauzelor care provoaca anumite disfunctionalitati si luarea unor masuri corespunzatoarea pentru reglarea si optimizarea rezultatelor economico-financiare.

In cercetarea rentabilitatii si a situatiei financiare se folosesc analiza factoriala a profitului sub multilple aspecte analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate, precum si analiza acestui indicator in functie de ciclul de viata al produsului si pe baza punctului critic.

Lucrarea este strucurata pornind de la analiza profitului, urmand apoi sa fie analizata capacitatea de autofinantare.

Prima dimensiune a rentabilitatii intreprinderii o reprezinta masa intregului profit, dinamica acestei mase in care se reflecta in esenta potentialul tehnic-economic al intreprinderii.

Se poate face o analiza structurala a rezultatului total sau a profitului, prin calcularea ponderii fiecarei categorii de rezultate in cadrul rezultatului total al intreprinderii.

Capacitatea de autofinanţare reflecta potentialul financiar de crestere economică a întreprinderii, respectiv sursa interna de finanţare generala de activitatea indsutriala şi comerciala a acesteia destinata sa asigure:

- finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;

- cresterea fondului de rulment;

- finanţarea totala sau partiala a noilor investitii;

- rambursarea imprumuturilor constractate;

- remunerarea capitalurilor investite.

In adoptarea deciziilor de finanţare, firma trebuie sa dispună de criterii riguroase care sa-i permită sa selecţioneze si sa combine aceste surse. Printre variabilele susceptibile sa intervină pentru a orienta aceste decizii, trebuie subliniata importanta consideraţiilor la durata autonomie si flexibilitate. Dar, alegerea unui mod de finanţare, este determinata, in mod special, de costul sau de pe de-o parte, si de structura financiara existenta, pe de alta parte.

In cercetarea rentabilitatii si a situatiei financiare se folosesc analiza factoriala a profitului sub multilple aspecte analiza diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate, precum si analiza acestui indicator in functie de ciclul de viata al produsului si pe baza punctului critic.

CAPITOLUL 1

Rentabilitatea - forma de exprimare a eficientei economice

1.1. Locul rentabilitatii in cadrul indicatorilor de exprimare a eficientei economice

Rentabilitatea constituie o forma sintetica de exprimare a eficientei economice, care reflecta capacitatea unei firme de a realiza profit.

Profitul constituie obiectivul de baza al oricarei intreprinderi.Cresterea acestuia,implicit si a rentabilitatii constituie o necesitate absoluta, vitala pentru existenta intreprinderii.Firmele care se dovedesc nerentabile sunt supuse falimentului.

Rentabilitatea presupune obtinerea unor venituri, in urma vanzarii si incasarii productiei fabricate, mai mari decat cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.

Cresterea rentabilitatii prezinta interes pentru toti participantii la activitatile firmei :

a) Managerii-sunt apreciati prin prisma profiturilor obtinute ;

b) Actionarii – sunt interesati doar de obiectivele cresterii rentabilitatii ;

c) Salariatii –cauta sa isi asigure o remunenaratia stabila, dar si posibilitati de promovare ;

d) Creditorii –sunt interesati de rentabiliatea operatiunilor intreprinderii pentru ca aceasta conditioneaza posibilitatea rambursarii datoriilor contractate ;

Pentru realizarea unui obiectiv de investitii, in practica exista mai multe posibilitati concretizate in diferite variante, fiecare avand avantajele si dezavantajele sale. De aceea este necesar ca alegerea variantei dupa care se va executa investitia sa fie facuta pe baza unor criterii si calcule riguros stiintifice. Aceste calcule trebuie sa indice alegerea acelei variante care prezinta cele mai mari avantaje, altfel realizarea investitiei se va dovedi neinspirata. In aceasta idee, realizarea unor obiective de investitii cu efort economic (de munca vie si munca trecuta - materiale) mai mic decat cel propus, reprezinta concretizarea unei activitati desfasurata in mod eficient.