Revoluția industrială

Revoluția industrială și manifestările acesteia în diferite state

Revoluţia industrială este un proces complex care, datorită dezvoltarii capitalismului, tehnicii, producţiei şi comunicaţiilor au modificat modul de gândire şi acţiunea umană. Aşa cum aprecia Arnold Toynbee, s-a pierdut o lume tradiţională, dar s-a câştigat un alt viitor pentru omenire.

Revoluţia industrială, moment de răscruce în evoluţia economică a omenirii, a fost un proces complex, cu o dublă natură , tehnică şi social-economică , din care au rezultat performanţe economice, sociale, politice, cultural, fără precedent în istorie. Factorii principali care au determinat declansarea procesului de revolutie sunt declinul feudalismului si al sistemului de caste,dezvoltarea comertului si nu in ultimul rand descoperirile din domeniul științific care impulsionat apariția unor tehnici și invenții moderne.

Revouţia industrială a apărut în Anglia şi s-a răspândit în întreaga lume. Acest fenomen a început la sfârşitul sec. XVII și a luat sfârșit la finele sec XIX.

• Anglia

Revoluția industrială în Anglia s-a declanșat la sfârșitul secolului XVIII în primele decenii ale secolului XIX. Mână de lucru ieftină a fost folosită în manufacturile textile, unde s-au făcut primele descoperiri și perfecționări tehnice. În industria engleză textilă se declanșează revoluția industrială. În 1733, John Kay inventează suveica zburătoare. Următoarea invenție a fost o mașină de tors mecanică, apoi o mașină de filat mecanică. Cea mai importantă a fost perfecționarea mașinii cu aburi de către James Watt, 1784.Aplicarea mașinii cu aburi este startul în formarea industriei textile moderne de fabrică și urbană.

Tot de la industria textilă începe perfecționarea industriei chimice, pentru albirea, degresarea, uscarea, vopsirea țesăturilor.Cerința crescândă de utilaje antrenează dezvoltarea industriei metalurgice, unde sau descoperit și perfecționat multe procedee pentru fabricarea cocsului, a fontei, pentru obținerea oțelului.Metalurgia își schimbă locul de desfășurare, mutându-se din mijlocul pădurilor în bazinele carbonifere. Anglia devine prima țara capitalistă cu o industrie carbonifera dezvoltată. Capacitățile de extracție au crescut în anii următori.Un efect al industriei metalurgice îl constituie dezvoltarea transporturilor, mai întâi cele pe apa, pe canalele interioare, apoi pe calea ferată

La începutul secolului al XIX-lea (1830) Anglia va deveni prima țara din lume unde industria devine ramură economică fundamentală. Anglia a deținut între 1850 – 1870 supremația în industrie, cu tot felul de perfecționări în ramurile industriale, folosind atât materia prima din țara cât și din colonii (bumbac).

• Germania

În Germania, revoluția industrială a început mai târziu, în secolul al XIX-lea, datorită fărâmițării politice, în 1819 are loc crearea Uniunii vamale inițiate de Prusia.După 1850, că urmare a creșterii demografice și a reformelor agrare, Germania evoluează spre revoluția industrială, mai ales în industria grea și minieră. Se deschide atunci bazinul carbonifer Ruhr, cel mai bogat din Europa.Germania și-a realizat statalitatea după 1870, după înfrângerea Franței, a dezvoltat metalurgia, construcția de mașini, construcția de material rulant, chimia. Au avut mari invenții (motorul Otto, Diesel, electric)În 1890 avea 43000 de km de cale ferată.

Dezbinarea politicǎ din Germania — cu cele peste treizeci de state — și conservatorismul ei omniprezent a făcut dificilǎ construirea de căi ferate în anii 1830. Totuși, în anii 1840, tronsoane de căi ferate legau marile orașe; fiecare stat German a fost responsabil pentru liniile din interiorul propriilor sale frontiere. Lipsiți de o bază tehnologică la început, germanii au importat technologia și utilajele din Marea Britanie, dar au deprins rapid abilitătile necesare pentru a operă și extinde căile ferate.

În multe orașe, instituțiile feroviare au fost centre tehnologice de inițiere și formare, astfel încât în anii 1850 Germania a devenit capabilă să-și satisfacǎ cerințele interne de construcție de cale ferată, iar căile ferate au reprezentat un impuls major pentru creșterea noii industrii siderurgice. Unii observatori au constatat că și dupǎ 1890 ingineria germanǎ era inferioarǎ celei din Marea Britanie.

• Franța

Cu tradiții deosebite în industria manufacturiera textilă, Franța cunoaște o dezvoltare relativ târzie datorită unor evenimente istorice, precum războaiele duse de Napoleon,dimensiunea redusă a proprietății funciare tipic franceze.În a două jumătate a secoului 19 industria cunoaște realizări remarcabile în ramuri de vârf, în domeniul chimiei, oțelurilor speciale, metalurgiei, aviației sau aeronauticii,autovehiculelor, și în alte domenii.

Urbanizarea cunoaște și ea o dezvoltare deosebită odată cu industria, agricultura franceză are caracteristici proprii de dezvoltare până astăzi. Este o agricultura bazată pe cooperație de tip capitalist.În Franța un român a pus bazele aeronauticii mondiale (Traian Vuia – 1906).

Franța rămâne cu o imensă datorie externă și finanțe dezorganizate. Pe acest fundal, economia evoluează lent, sub nivelul posibilităților economice. Statisticile arată prăbușirea economică a Franței: 80% din întreprinderile industriale au între 3 și 5 lucrători (cu patron cu tot).

La jumătatea sec 19 se semnează un tratat comercial franco-britanic încheiat din inițiativă englezilor. Acesta presupune respectarea principiul liberului schimb. Cele două țări își exceptau reciproc mărfurile de la taxe. Efectul este negativ, industria franceză fiind puternic falimentata de economia engleză. Franța pierde Alsacia și Lorena și e obligată să plătească datorii Germaniei. Aceste datorii se materializă în 40% din rezervele de aur franceze. Aproape două decenii, monedă lor este una slabă.