Rezervă minimă obligatorie

Capitolul.1. Conceptul de rezerva minimă obligatorie

1.1. Reglementarea şi caracteristicile constituirii rezervelor minime obligatorii

Rezervele bancare minime obligatorii constau în obligaţia băncilor comerciale de a-şi constitui depozite , nemunerate sau slab remunerate, în conturile lor deschise la banca centrală. Mărimea lor se determină prin aplicarea unui coeficient (stabilit de banca centrală şi care se numeşte- coeficientul rezervelor minime obligatorii) la mărimea depozitelor atrase de fiecare bancă de la agenţii nebancari. Coeficientul rezervelor minime obligatorii poate să fie unic sau diferentiat în funcţie de natura depozitelor. De pildă, în zona euro, autoritaţile monetare au optat pentru aplicarea unui coeficient unic.

Prin prisma practicii, RMO sunt reprezentate de soldul creditor minim al conturilor curente deschise de băncile comerciale la banca centrală şi pe care acestea sunt obligate sa-1 conserve.

La origine, sistemul rezervelor obligatorii a fost instituit în scop prudenţial, adică de a asigura băncilor comerciale o lichiditate suficientă pentru a face faţa cererilor masive de retragere de numerar ale clienţilor lor.

RMO au fost instituite pentru prima dată în SUA, la începutul secolului XX, utilizarea lor generalizându-se începând cu marea criză economică din anii 1929 - 1933. Dacă iniţial, funcţia lor principală era aceea de asigurare, treptat aceasta işi pierde din importanţa în favoarea funcţiei de reglare monetară. Prin urmare, rezervele obligatorii au devenit un instrument de politică monetară care permite reglarea lichiditaţii bancare si controlul creaţiei monetare a bancilor comerciale.

Politica rezervelor minime obligatorii constituie e un instrument important de intervenţie a autoritaţilor monetare, care, în funcţie de starea conjuncturală a economiei, poate fi utilizat fie pentru sporirea volumului creditelor acordate economiei (prin reducerea coeficientului de rezerve obligatorii), contribuind astfel la stimularea dezvoltării activitaţilor economice, fie pentru reducerea creditelor acordate economiei (prin mărirea coeficientului de rezerve obligatorii) şi atenuarea ritmului de dezvoltare a activitaţii economice.

RMO constituie o pârghie intensă utilizată de către BNR atât în scopul asigurării unui stoc de lichiditate corespunzătoare fiecărei bănci, cât şi în vederea atingerii obiectivelor politicii monetare aplicate de banca centrală.

Asigurarea constituirii RMO a reprezentat pentru piaţa inerbancară românească un “barometru” al lichidităţii bancare. Printre primele semnale ce au anunţat colapsuri bancare s-a aflat ş incapacitatea anumitor instituţii de a îndeplini cerinţa băncii centrale de constituire a RMO.

Băncile ce activează în piaţa bancară trebuie să menţină rezerve minime obligatorii în lei şi în valută , în conturi deschise la banca centrală, în conformitate cu prevederile Regulamentului B.N.R. nr.4/1998 republicat şi a modificarilor ulterioare.

Dintre defniţiile şi termenii specifici prezentaţi în cadrul acestui regulament îi enumerăm pe cei mai importanţi :

- baza de calcul o constituie nivelul mediu, pe perioada de observare, al elementelor de pasiv din bilanţul băncilor, asupra cărora se aplică rata RMO;

- perioada de observare este intervalul de timp pentru care se determină baza de calcul;

- perioada de aplicare este intervalul de timp în care nivelul prevăzut al RMO trebuie menţinut în conturile deschise la BNR.;

- nivelul calculat al RMO reprezintă produsul dintre baza de calcul si rata RMO;

- nivelul prevazut al RMO este soldul mediu zilnic pe care banca trebuie sa-1 înregistreze în contul în care se menţin rezervele;

- nivelul efectiv al RMO constituie soldul mediu zilnic înregistrat de bancă în contul în care se menţin rezervele minime obligatorii in perioada dc aplicare; determinarea soldului mediu zilnic sc face luându-se în calcul numarul de zile calendaristice din perioada de aplicare;

- nivelul minim prevăzut al RMO reprezinta soldul minim zilnic al contului în care se menţin rezervele minime obligatorii şi se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra nivelului prevăzut al rezervelor minime obligatorii aferente perioadei de aplicare;

- nivelul maxim prevazut al RMO reprezintă soldul maxim zilnic al contului în care se menţin rezervele minime obligatorii şi se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale asupra nivelului prevazut al rezervelor minime obligatorii aferente perioadei de aplicare;

- excedentul de reserve reprezintă diferenţa pozitivă dintre nivelul efectiv şi nivelul prevăzut al RMO;

- deficitul de rezerve reprezinta diferenţa negativă dintre nivelul efectiv si cel prevăzut al RMO;