Rezerva și lichiditatea internațională

Capitolul 1

Lichiditatea

1.1. Structura lichiditatii internationale

În urma activitatilor de vânzare/cumparare de valuta, precum si a altor valori ce reprezinta o creanta asupra strainatatii (aur, titluri, alocatii în DST), în cadrul economiilor nationale se formeaza un disponibil curent de mijloace banesti cu circulatie internationala. În sensul cel mai larg, acest disponibil reprezinta lichiditatea internationala a unui stat.

Prin lichiditate internationala se întelege:

- în sensul strict = suma rezervelor de devize, valute liber convertibile si aur, detinute de autoritatile valutare ale unui stat

- în sensul larg = suma tuturor miloacelor de plata în relatiile internationale de care dispun la un moment dat, bancile centrale, comerciale si particularii (devize, valute, aur, credite primite, rambursari de credite si dobânzi de încasat ajunse la scadenta).

1.2. Rolul lichiditatii internationale

Rolul principal în administarea lichiditatii internationale, la nivelul fiecarei tari, îl au bancile centrale care detin tezaurul national si actioneaza asupra celorlalte banci din sistem. Lipsa de lichiditate sta la baza practicarii decontarii platilor internationale pe baza de clearing, în relatia dintre anumite tari.

Ea este caracteristica mai ales tarilor în curs de dezvoltare, cu moneda neconvertibila sau cu convertibilitate limitata. Lipsa de lichiditate în anumite tari determina contractarea de catre tarile respective a unor datorii externe care duc la îngreunarea dezvoltarii acestor tari.

Lichiditatea internationala poate fi:

- neconditionata = când consta din mijloace de plata alcatuite din valuta, devize liber convertibile si aur, existente în rezerva autoritatilor valutare si care pot fi utilizate în orice moment pentru stingerea obligatiilor de plata în context international;

- conditionata = constituita din mijloace de plata de care autoritatile valutare pot dispune numai în anumite situatii (de exemplu: împrumuturi interguvernamentale, credite obtinute de la Fondul Monetar International, rambursari de credite si dobânzi scadente de încasat).

1.3. Componenta lichiditatii internationale

Din componenta lichiditatii internationale se considera a face parte:

- rezerva oficiala ce cuprinde activele detinute de banca centrala a unei tari sub forma de valute, aur, disponibilitati in DST, pozitie creditoare fata de Fondul Monetar International;

- mijloace de plata cu circulatie internationala si titluri usor transformabile in valuta detinute de bancile comerciale, institutii financiare, agentii economici nonbancari, persoane fizice.

1.4. Lichiditatea şi solvabilitatea internaţională

În legătură directă cu echilibrul financiar – monetar se află şi categoriile de lichiditate

şi solvabilitate internaţională. În unele perioade s-a pus semnul egalităţii între aceste două

categorii deşi, din punct de vedere al structurii şi rolului lor, acestea diferă atât pe plan extern,

cât şi pe plan intern.

Lichiditatea cunoaşte în literatura de specialitate mai multe accepţiuni.

Astfel, într-o primă accepţiune, lichiditatea reprezintă indicatorul statistic care exprimă poziţia economică a ţărilor pe plan internaţional prin disponibilităţile şi rezervele de aur şi devize care să asigure satisfacerea obligaţiilor de plată în străinătate şi deci, gradul de lichiditate al unei ţări este apreciat în funcţie de raportul dintre rezervele de aur şi valută, pe de o parte, şi valoarea importurilor pe de altă parte.

O altă definiţie dată lichidităţii internaţionale este aceea de capacitate a unui stat de a

transforma rapid şi fără greutăţi activele sale în mijloace de plată în vederea stingerii unor

obligaţii monetare în context internaţional.

Într-o altă accepţiune lichiditatea internaţională este definită ca fiind totalitatea mijloacelor de plată de care dispune o ţară, în străinătate, care pot fi uşor şi imediat transformabile în bani, indiferent dacă aceste mijloace sunt deţinute de banca centrală sau de alte bănci ori de particulari din aceea ţară.

În această accepţiune, structura lichidităţii internaţionale este următoarea:

a) rezerva monetara internaţională deţinută de autoritatea valutară centrală, care

include: depozite de aur, rezervele valutare, (alcătuite din valute şi devize convertibile), DST,

poziţia creditoare faţă de Fondul Monetar Internaţional, rezervă care se află permanent la dispoziţia ţării respective, necondiţionat şi nelimitat.

Fiecare componentă a rezervei valutare internaţionale se formează prin operaţiuni

specifice.

Astfel, aurul valutar provine din achiziţionările Băncii Naţionale din producţia internă a ţării sau de pe piaţa internaţională a aurului, precum şi din alte surse.

Rezerva valutară constituie partea cea mai importantă a rezervei valutare

internaţionale, valutele şi devizele convertibile rezultând în urma operaţiunilor din balanţa de plăţi (exporturi mai mari decât importurile, primiri de fonduri financiare şi de credit,transferuri) şi din operaţiunile de cumpărare de pe piaţa valutară.

Pe plan internaţional, rezerva valutară a fiecărui stat reprezintă un indicator deosebit de important, deoarece ea caracterizează economia naţională în ceea ce priveşte credibilitatea financiară şi economică. Astfel, se consideră un nivel corespunzător pentru rezerva valutară, acela care poate acoperi nivelul importului ţării respective pentru o perioadă de 3-5 luni. În cazul României, gradul de acoperire a importurilor prin rezerva valutară oficială (devize convertibile D.S.T., inclusiv devizele convertibile deţinute de băncile comerciale) era de 4 luni la sfârşitul anului 2001 (rezerve valutare: 5441,9 milioane U.S.D.) şi de 4 luni şi 18 zile la 30 septembrie 2002 (rezerve valutare 6828,1 milioane U.S.D.). Din acest motiv, fiecare stat, chiar în condiţiile unei balanţe de plăţi balansate în caz de deficit, îşi formează o rezervă valutară pentru a o utiliza în situaţii critice.