Riscul în Activitatea Economică

CAP.1. ABORDĂRI TEORETICE ALE NOŢIUNII DE RISC

1.1. Conceptul de risc şi baza administrării riscului (managementul riscului)

Riscul este definit în dicţionarul limbii române ca fiind ,,posibilitatea de a ajunge în primejdie, de a suporta o pagubă sau de a avea de înfruntat un necaz”. Prin prisma acestei concepţii riscul este definit sub forma unui pericol pe care omul încearcă să-l prevină sau cel puţin să-i atenueze efectele nedorite.

Într-o abordare economică, riscul este definit ca un „eveniment viitor şi probabil, a cărui producere poate provoca pierderi”. Conform acestei abordări, riscul poate fi previzibil în cazul în care factorii care ar produce pierderi pot fi prevăzuţi cu anticipaţie şi poate fi imprevizibil atunci când este determinat de situaţii fortuite. Teoria economică şi literatura financiară defineşte riscul ca fiind deviaţia unui rezultat incert de la o valoare aşteptată. Această deviaţie poate avea fie valori pozitive (respectiv favorabile), fie valori negative (respectiv valori nefavorabile) şi se măsoară în funcţie de abaterea standard.

Într-o altă abordare a practicii la nivel de corporaţie, noţiunea de risc este definită ca fiind pericolul de a suferi o pierdere cauzată de o decizie managerială eronată, evidenţiind posibilitatea de apariţie a unei situaţii care în caz extrem ar pune în pericol existenţa unei companii .

Definiţiile atribuite mai sus conceptului de risc, reliefează cel puţin două aspecte:

• în toate definiţiile prezentate noţiunea de risc are conotaţii negative, făcând referire la posibilitatea apariţiei în viitor a unui eveniment nedorit, care îşi manifestă impactul negativ asupra unei persoane, a unei organizaţii şi chiar a întregii societăţi.

• noţiunea de risc este prezentată în corelaţie cu probabilitatea de apariţie a evenimentelor cu impact negativ. Probabilitatea de apariţie a unui fenomen este determinată în mod direct de expunerea la risc, acţiune ce poate da naştere unei pierderi sau unui câştig care nu pot fi determinate sau anticipate cu precizie.

Riscul este un fenomen ce are ca provenienţă circumstanţe pentru care decidentul este capabil să identifice posibilele evenimente şi probabilitatea realizării acestora fără a preciza în mod exact care dintre evenimente se va produce efectiv. Riscul survine datorită imposibilităţii aprecierii cu o anumită acurateţe a evenimentului care efectiv se va produce/materializa şi care va determina un anumit rezultat negativ. Chiar dacă probabilitatea de producere estimată a unui eveniment cu efect perturbator este ridicată, decidentul nu poate fi sigur că acel eveniment se va produce sau nu cu certitudine. Conceptul de risc are asociată o distribuţie obiectivă de probabilitate măsurată ca număr de apariţii a unui eveniment în urma unor multiple acţiuni de observare a respectivului eveniment. Distribuţia este valabilă pentru evenimentele care se desfăşoară în condiţii identice cu cele care deja s-au produs şi a căror rezultate au fost cuantificate prin intermediul metodelor statistice.

Pentru a se înțelege mai bine noțiunea de risc, este necesară realizarea unei distincții clare între risc și incertitudine. Riscul se referă la situațiile în care se pot identifica probabilități obiective pentru rezultatele posibile. Cu alte cuvinte el poate fi cuantificat. Incertitudinea se referă în schimb la situațiile sau evenimentele despre care nu exista informații suficiente pentru a identifica probabilitățile obiective. Prin urmare, atunci când informațiile necesare înțelegerii și anticipării evoluțiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situația este catalogată ca fiind una incertă. Elementul cheie în a face distincția între risc și incertitudine este probabilitatea. Probabilitatea se referă la posibilitatea ca un anumit fenomen sau eveniment să se producă în condiții bine determinate. În functie de probabilitate pot fi evidentiate 3 categorii de situații:

- certitudinea absolută;

- incertitudinea;

- riscul.

Certitudinea absolută poate fi definită ca situația decizională în care evoluția viitoare a

evenimentelor, consecințele unei decizii pot fi prevăzute cu exactitate, neexistând erori sau

evenimente neașteptate. Se poate afirma că rezultatele oricărei decizii sunt cunoscute cu exactitate înaintea adoptării lor deoarece probabilitatea ca rezultatul respectiv să fie atins este de 100%. Dacă ar exista certitudinea absolută, fiecare decident ar dispune nelimitat de informații complete și s-ar putea realiza o listă completă a evenimentelor viitoare și ale consecințelor adoptării unei decizii. La polul opus al certitudinii se află incertitudinea. Marele dezavantaj al incertitudinii este acela ca la un nivel ridicat al ei, indivizii nu mai sunt capabili să aleagă, din moment ce orice alegere duce la rezultate aleatorii imposibil de prevăzut. Prin urmare este necesară reducerea incertitudinii când atinge niveluri prea mari.

Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor care pot afecta cursul unei acțiuni și de frecvența și amplitudinea schimbărilor aferente lor. De asemenea este influențat de nivelul cunoașterii pe care îl posedă firma sau individul în domeniul în care acționeaza. Un nivel al cunoașterii mai ridicat permite o apreciere mai corectă a factorilor care acționează și duce la scăderea posibilității unor predicții eronate. Riscul se află situat între certitudine și incertitudine. El este un fenomen care provine din circumstanțe pentru care decidentul este în măsura să identifice evenimente posibile, și chiar probabilitatea materializării acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv.