Riscul valutar - noțiuni și exemple

Riscul este exprimarea valorică a probabilităţii unei situaţii care poate duce la pierderi. Riscurile apar în rezultatul devierii de la realitate a evaluărilor stării curente şi viitoare a unor situaţii. Aceste devieri pot fi pozitive sau negative. În primul caz este vorba despre şansa de a primi profit, iar în al doilea caz – despre pierderi. Obţinerea profitului poate fi asigurată dacă posibilitatea de a suporta pierderi va fi previzionată, preîntâmpinată sau ocolită. Aceste considerente ne determină a acorda o atenţie deosebită problemelor riscurilor economice prin elaborarea politicii de determinare, clasificare şi dirijare a riscurilor.

2. Riscul valutar

Riscul valutar îmbracă forme variate şi poate fi evident sau ascuns. Acest risc poate exista pentru o companie, fără ca aceasta să ştie de existenţa lui. Componenţii de bază ai riscului valutar sunt:

- Riscul de schimb valutar prezintă riscul pierderilor posibile în rezultatul reevaluării instrumentelor financiare în valută străină precum şi sensibilitatea activelor şi pasivelor valutare la schimbarea cursurilor de schimb valutar. Din cauza instabilităţii ratei de schimb, persistă riscuri caracteristice activităţii valutare, în special riscul legat de menţinerea poziţiei valutare deschise.

- Riscul decontărilor valutare apare în cazul decontărilor valutare nereuşite, ce pot apărea din cauza neîndeplinirii obligaţiilor de către părţile omoloage, probleme operaţionale, constrângerea lichidităţii pe piaţă şi alţi factori.

- Dirijarea riscului legat de plasarea mijloacelor băneşti în bănci-nerezidente prevede proceduri de acumulare a informaţiei, evaluarea şi evitarea riscurilor legate de plasarea mijloacelor băneşti.

Prezenţa riscului valutar şi tipurile de manifestare ale acestuia trebuie identificate înainte ca acestea să poată fi administrate efectiv.

Exemple în care intervine riscul valutar:

1. O companie de import din SUA a cumpărat porţelan „Wedgwood” de la un furnizor din Anglia, iar facturarea s-a efectuat în lire sterline. Suma trebuia plătită după 30 de zile. În acest scop, compania americană de import trebuia să cumpere lire sterline în intervalul de timp dintre data în care a fost făcută comanda şi data efectivă a plăţii sumei respective. Compania de import din SUA a înregistrat riscul tranzacţiei asociat cumpărării porţelanului din Anglia. Compania a condus astfel la aprecierea valorii lirei sterline (în comparaţie cu dolarul american), anterior cumpărării de către companie a lirelor sterline pentru efectuarea plăţii facturii. Acest risc a rezultat dintr-o creştere a costului porţelanului, risc pe care compania a putut sau nu să-l treacă în sarcina clienţilor săi.

2. O companie de export din SUA a vândut un echipament de tăiat copaci unei companii din Tailanda. Pentru a fi competitivă, compania din SUA trebuia să întocmească factura pentru clientul său în moneda naţională a Tailandei, respectiv în „Thai baht”. Compania americană exportatoare a trebuit să convertească „Thai baht” în dolari americani după primirea chitanţei de plată. Compania de export din SUA a înregistrat riscul de suveranitate, riscul valutar, precum şi riscul tranzacţiei. Este guvernul Tailandei un guvern stabil şi exonerat de orice sancţiune- Este moneda naţională a Tailandei tranzacţionată liber pe piaţă, fără nici o restricţie valutară- Există în această ţară o piaţă valutară la termen (forward market), aşa încât compania de export din SUA să poată vinde astăzi moneda naţională a Tailandei cu livrare în viitor?

3. New Products Inc. îşi exporta produsele în Nigeria şi îşi facturează clientul în dolari americani. Plata se efectuează într-un interval de zece zile de la data livrării mărfii. New Products Inc. a înregistrat riscul de suveranitate şi riscul valutar. Cât de stabil este guvernul Nigeriei- Se află acesta în termeni buni cu guvernul SUA, în cazul nostru- Există sancţiuni asupra comerţului pentru produsele care urmează a fi exportate- Va fi în măsură clientul să cumpere dolari americani şi va fi el capabil să-i transfere în afara ţării- Cât de sigură este piaţa valutară din Nigeria?

4. Worldwide Corp. are filiale în diferite ţări din întrega lume. Consiliului de administraţie al companiei primeşte la sfârşitul fiecărui trimestru un bilanţ contabil consolidat. Fiecare filială îşi

menţine propriile conturi bancare şi este responsabilă de efectuarea plăţii dividendelor în dolari americani. În fiecare din situaţiile de mai sus, companiile implicate au înregistrat un anumit risc valutar în combinaţii şi grade diferite. Worlwide Corp. a înregistrat riscul de translatare şi posibil riscul tranzacţiei. Riscul tranzacţiei rezultă din convertirea valutei filialei în dolari americani. Fără alte modificări, numai cursul de schimb singur ar putea schimba semnificativ valoarea activelor filialei. Dacă filiala are de efectuat plăţi în moneda locală şi nu remite profituri sau dividende societăţii mamă din SUA, nu se va înregistra riscul tranzacţiei; totuşi, dacă profiturile şi dividendele vor fi repatriate, atunci se va înregistra riscul tranzacţiei şi acest risc trebuie administrat în mod efectiv pentru ca filiala să-şi poată proteja valorile.

Ca o concluzie, ar trebui menţionat că orice tranzacţie efectuată într-o monedă străină implică un risc valutar datorită faptului că o monedă poate fluctua nefavorabil faţă de cealaltă.

3. Reglementări valutare în România

În România, Banca Naţională a României a definit şi reglementat încă din anul 1995 nivelul maxim al poziţiilor valutare individuale şi al poziţiilor valutare totale pentru bănci, persoane juridice române. În vederea limitării nivelului riscului valutar atât la nivel individual (pe fiecare valută în parte), cât şi la nivel agregat (pe fiecare bancă), banca centrală a adoptat norme noi.

Pentru a ajuta la prevenirea riscului valutar, companiile au dezvoltat tehnici interne referitoare la sistemele contabile şi la procedurile de plată şi facturare. Guvernele ţărilor dezvoltate s-au implicat, furnizând garanţii cursurilor de schimb, precum şi alte forme de asigurare, subvenţionând, de fapt, activităţile externe ale companiilor lor exportatoare.

Dezvoltările din cadrul pieţelor internaţionale de capital au permis companiilor să se împrumute mai uşor în devize. Creşterea pieţelor bazate pe moneda Euro a permis companiilor să obţină solduri debitoare în valută pentru a contrabalansa poziţiiile lungi pentru majoritatea valutelor.

Pieţele valutare la termen (forward) s-au dezvoltat mai departe, iar băncile au început să le utilizeze mult mai imaginativ, oferind, de exemplu, contracte la termene opţionale, în care companiei i se oferă opţiunea referitoare la data scadenţei în cadrul unei anumite perioade de timp şi este încărcată cu „prima” sau „discount-ul” care se aplică celei mai costisitoare dintre datele de decontare în intervalul respectiv de timp.