Riscurile Implicate de Investițiile Străine Directe

CAP. 1 ASPECTE GENERALE ALE INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE

Problematica investitiilor straine directe (ISD) a fost si este intens dezbatuta, existând, în acest sens, preocupari atât la nivel national cât si international.

Investitiile straine reprezinta acea componenta a fluxurilor internationale care reflecta scopul unei entitati (persoana fizica sau juridica) rezidente intr-o tara, de a obtine un interes (pe termen scurt sau lung) intr-o companie rezidenta in alta tara.

Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici, agentul economic emitent si agentul economic receptor, situati în spatii nationale diferite. În functie de raportul stabilit între emitentul si receptorul investitiei se disting doua categorii de investitii internationale: investitiile straine directe (ISD) si investitiile straine de portofoliu (ISP). Din punct de vedere istoric, investitiile straine de portofoliu preced investitiile straine directe.

În cazul investitiilor straine directe interesul investitorului strain si, în consecinta, implicarea acestuia se manifesta pe termen lung, ceea ce exclude posibilitatea desfasurarii unor activitati speculative posibile în situatia investitiilor straine de portofoliu.

Investiţiile străine, în cadrul unei industrii globale, constituie factorul-cheie fără participarea căruia procesul producţiei internaţionale ar fi fost imposibil.

Într-un volum şi o structură corespunzătoare, investiţiile asigură înlocuirea şi modernizarea tehnicii şi tehnologiilor, sporirea producţiei şi ofertei de bunuri, îmbunătăţirea calităţii şi competitivităţii acestora, crearea de noi locuri de muncă şi nu în cele din urmă, creşterea calităţii vieţii. Pornind de la aceste considerente, fiecare agent economic şi fiecare economie naţională construieşte într-un mod explicit şi implicit o strategie a dezvoltării economice în cadrul căreia investiţiile au un rol precumpănitor.

În plan teoretic, investiţia constituie un plasament pe termen lung pentru care se prezumă efecte favorabile; o alocare de resurse, de capitaluri economisite, în activităţi profitabile, în speranţa recuperării lor pe seama veniturilor viitoare, superioare; o modificare a patrimoniului generată de realizarea unor imobilizări corporale, necorporale şi chiar financiare; un proces economic complex, generator al altor procese (de exploatare, de producţie, prestaţii etc).

În plan practic, tot ceea ce întreprinde omul, entitatea sau comunitatea, pentru a-şi depăşi „condiţia” statică, deci într-un context temporal dinamic înseamnă, în fapt, investiţie, fiind vorba despre orice efort de creştere şi instruire a tinerei generaţii, de formare a forţei de muncă constituie o investiţie continuă. Construcţiile de case, de fabrici, de întreprinderi, de şcoli şi spitale, achiziţiile de bunuri pentru folosinţă îndelungată, achiziţiile de titluri şi active financiare etc. constituie forme concrete, reale şi diversificate ale investiţiilor .

În general, în literatura de specialitate dedicată aspectelor financiare ale funcţionării economiei, noţiunea de investiţii sau cheltuieli de investiţii a fost şi este interpretată diferit şi utilizată cu mai multe sensuri. Acest concept este tratat fie destul de îngust şi contradictoriu, fie atribuindu-i-se semnificaţii destul de ample şi expansive.

Sub aspect conceptual, investiţia străină directă presupune internalizarea unor active tangibile şi intangibile în următoarele condiţii: agenţii economici implicaţi să fie situaţi în spaţii naţionale diferite; interesul investitorului să se manifeste pe termen lung; investitorul să exercite controlul asupra activelor în care s-a realizat investiţia.

Prin investiţiile străine directe realizate, firmele urmăresc obţinerea celui mai mare câştig posibil din valorificarea „avantajelor” proprii. Drept urmare, acestea internalizează pieţele externe, generând fluxuri interne (în cadrul structurilor lor organizatorice) de bunuri, servicii, cunoştinţe etc.. Aşadar, firmele realizează ISD atunci când dispun de “avantaje” ce pot fi valorificate cu rentabilitate mai mare în afara graniţelor naţionale, ceea ce implică, în opinia noastră, faptul că s-a atins un anumit nivel de dezvoltare economică al ţărilor sursă.