Rolul băncilor comerciale în finanțarea economiei românești - studiu de caz BRD

Rolul băncilor in economie

Activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani, banca „cumpărând” bani şi suportând un cost sub forma dobânzii bonificate, “vânzând” apoi banii acumulaţi şi percepând dobândă, câştigurile regăsindu-se în diferenţa între dobânda percepută şi dobânda bonificată.

Rolul complex pe care băncile îl joacă în economie, atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi al relaţiilor în spaţiul economic şi teritorial, se concretizează în cele 3 funcţii esenţiale ale băncii:

- atragerea fondurilor sub formă de depozite, în vederea plasării şi fructificării;

- plasarea fondurilor, investirea acestora, prin acordarea de credite sau achiziţionarea de titluri la vedere;

- efectuarea de încasări şi plăţi, precum şi furnizarea de servicii bancare si financiare.

Realizarea acestor funcţii este facilitată prin îndeplinirea de către bancă a următoarelor condiţii:

- asigurarea şi manifestarea încrederii clienţilor;

- evidenţa continuă şi riguroasă a operaţiilor;

- asigurarea confidenţialităţii şi secretului bancar.

Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare , a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulaţia creanţe asupra lor înseşi , care sporesc masa mijloacelor de plată , volumul circulaţiei monetare .Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă .Forma principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote . La început aceastã funcţie era deschisă tuturor băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune.Totuşi , băncile comerciale tipice îşi aduc aportul lor la creaţia monetară prin transformarea activelor nemonetare (conturi , obligaţii) fără putere liberatorie în instrumente de plată .Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice , moneda scripturală.

În viaţa economică contemporană , activitatea bancară , rolul băncilor ocupă un loc central . Băncile favorizează tranzacţiile comerciale în interiorul şi în exteriorul unei ţări , asigură efectuarea plăţilor şi schimbul valutar . Pe un alt plan , băncile permit realizarea investiţiilor ,fie participând direct la finanţarea acestora , fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti . Banca este “actorul” principal pe piaţa capitalurilor . O caracteristică a băncilor comerciale sau de depozit (acceptate de regulă fără o asemenea calificare expresă) este aceea că efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. Activitatea lor este diversă şi se poate modifica liber în funcţie de cerinţe , posibilităţi şi propria orientare.Operaţiunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agentilor economici .

Organizarea sistemului bancar în România

Începând din 1990 sistemul bancar a fost supus unui intens proces de restructurare,în vederea susţinerii tranziţiei la economia de piaţă.Restructurarea şi dezvoltarea sistemului bancar românesc este un proces amplu şi complex,desfaşurat,în principal,pe doua laturi:cea instituţională şi cea funcţională.Astfel, restructurarea instituţională a sistemului bancar a cuprins, pe de o parte, reorganizarea Băncii Naţionale şi transformarea acesteia într-o adevarată bancă centrală, iar pe de altă parte, dezvoltarea unei reţele de bănci comerciale. Acest lucru s-a realizat atât prin modernizarea şi dezvoltarea băncilor existente, cât şi prin înfiinţarea de bănci noi cu capital de stat, privat sau mixt, dar şi cu participare de capital străin.

Potrivit Legii 33/1991, activitatea bancară din România este organizată şi se desfăşoară prin:

- Banca Naţională a României (cu rol de bancă centrală);

- Societăţi bancare (constituite ca societăţi comerciale).

Prin noua legislaţie bancară, Banca Naţională a României a fost degrevată de toate activităţile specifice băncilor comerciale, acestea fiind preluate de o bancă nou înfiinţată – Banca Comercială Română. Funcţiile Băncii Naţionale, în prezent, constă în controlul emisiunii monetare şi al creditului, supravegherea activităţii bancare, politica valutară şi administrarea rezervelor monetare internaţionale.

Conform legislaţiei, celelalte bănci sunt constituite ca societăţi comerciale a căror activitate are ca obiective principale atragerea de fonduri de la public şi agenţii economici, acordarea de credite şi efectuarea unei game largi de servicii bancare.

Deoarece un sistem bancar eficient necesită descentralizare şi competiţie,Banca Naţională a căutat să stimuleze formarea unui sistem de bănci comerciale, de tip universal, care au primit dreptul să efectueze toată gama de operaţiuni bancare şi să opereze pe teritoriul ţării, în condiţiile respectării cadrului de supraveghere bancară, impus de banca centrală.

Deşi legislaţia a deschis porţile competiţiei pentru sistemul financiar şi a pus bazele unui sistem bancar orientat spre cerinţele pieţei, poziţia deţinută de băncile cu tradiţie continuă să fie dominantă. Dezvoltarea operaţiunilor, a serviciilor şi instrumentelor specifice va permite, în timp, diversificarea activităţii bancare. Aceasta va conduce la accentuarea concurenţei, vechea sectorizare fiind înlocuită de o reală specializare bancară care va depinde de natura şi mărimea operaţiunilor derulate, de categoria de clienţi cărora fiecare banca li se adresează şi, nu în ultimul rând, de calitatea serviciilor oferite clienţilor.Ca urmare a cadrului juridic creat, într-un timp scurt, alături de băncile existente au apărut bănci noi.Indiferent de originea fondurilor,băncile desfăşoară aceeaşi gamă de servicii, atât pentru agenţii economici de stat, cât şi pentru cei privaţi. Se poate observa că bancile cu capital privat sprijină cu prioritate procesul privatizării. Băncile de stat au încă tendinţa să-şi concentreze atenţia asupra domeniilor în care au deţinut monopolul operaţiunilor bancare.În principiu, băncile comerciale îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern cât şi internaţional. Activitatea lor este diversă şi se axează, în principal, pe: atragerea depozitelor şi acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operaţiuni valutare pentru persoane fizice şi juridice, plasamentul fondurilor şi schimburilor comerciale.

Potrivit reglementărilor care guvernează activitatea bancară în ţara noastră,”societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoanele fizice şi juridice,sub formă de depozite sau instrumente nenegociabile,plătibile la vedere sau la termen,precum şi acordarea de credite”.(Legea 58/1998)

Scurt istoric al BRD

În 1923 se înfiinţează Societatea Naţională de Credit Industrial, ca instituţie publică. Statul deţinea 20% din capitalul social, Banca Naţională a României 30%, iar restul era deţinut de particulari, dintre care un grup de foşti directori ai Marmorosch Blank & Co., prima bancă modernă din România. Scopul noii instiţutii era finanţarea primelor etape ale dezvoltării sectorului industrial din România. După al doilea război mondial, conform Legii naţionalizării din iunie 1948, Societatea Naţională de Credit Industrial este naţionalizată, devenind Banca de Credit pentru Investiţii.

În 1957,după reorganizarea sistemului financiar, Banca de Credit pentru Investiţii obţine monopolul în România pentru finanţarea pe termen mediu şi lung a tuturor sectoarelor industriale, cu excepţia agriculturii şi industriei alimentare, şi ia numele de Banca de Investiţii.

În toată această perioadă, cea mai mare parte a finanţărilor provenind de la Banca Mondială sunt derulate prin Banca de Investiţii. În 1990

Monopolul de care beneficiau băncile specializate în domeniul lor de activitate este suprimat. Banca Română pentru Dezvoltare se constituie ca bancă comercială, sub formă de societate pe acţiuni, si preia activele si pasivele Băncii de Investiţii, primind o autorizatie de funcţionare generală. În decembrie 1998 se semnează contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni între Société Générale şi Fondul Proprietăţii de Stat, autoritea românească care se ocupa de participaţiile statului, contract prin care SG subscrie o majorare de capital de 20% şi cumpără un pachet de acţiuni care-i permite să devină proprietară a 51% din capitalul majorat al BRD.În 1999 Fondul Proprietăţii de Stat vinde Băncii Europene de Dezvoltare (BERD) 4,99% din capitalul social al BRD,iar în 2001 BRD este listată la Bursa de Valori Bucureşti, în prima categorie, devenind în scurt timp una din cele mai tranzacţionate societăţi.