Rolul capitalului autohton și al capitalului străin

Una dintre cele mai importante probleme pe care le ridica tranzitia la economia de piata este aceea a cresterii rolului capitalului autohton si a capitalului strain in stoparea declinului economic si reluarea procesului de crestere economica durabila.

Aportul celor doi factori de capital se particularizeaza printr-o serie de oportunitati si constrangeri legate de specificul economiei romanesti, in general, si de evolutia acesteia in perioada de tranzitie, in special.

Transformarile care au avut loc in cei zece ani de tranzitie au fost concretizate intr-o serie de politici care au vizat, pe de o parte, crearea unui capital autohton cu contributie crescanda in procesul de liberalizare a economiei nationale, si, pe de alta parte, atragerea unui capital strain, ca factor complementar in modernizarea si cresterea competitivitatii economiei romanesti.

Dezvoltarea capitalului autohton si a celui strain, in Romania, a parcurs pana in prezent mai multe faze, din care conventional se pot departaja cel putin doua:

- O prima faza in care, atat capitalul autohton, cat si cel strain s-a orientat catre sectorul serviciilor si comertului, creand intreprinderi private de mici dimensiuni, acestea beneficiind, pentru o perioada, de importante facilitati.

- A doua faza, incepand cu perioada 1995-1997, poate fi caracterizata prin aparitia capitalului particular, autohton si strain, in sectoarele productive ale economiei (industria prelucratoare), cu un impact superior capitalului investit in prima faza.

In pofida reducerii, in termeni absoluti, a volumului anual al investitiilor, indeosebi in perioada ultimilor trei ani, capitalul autohton a cunoscut o serie de transformari functionale legate, in principal, de procesul de privatizare si restructurare, precum si de descentralizarea autonomiei functionale a societatilor comerciale cu capital de stat, ca si de aparitia unui numar mare de intreprinzatori particulari.

Investitiile straine directe (ISD) in Romania si-au marit volumul, in perioada 1990-1999, de la 699,5 milioane USD, respectiv la 4364 milioane UDS (adica de 6,23 ori).

Cele mai mari cresteri ale ISD s-au inregistrat in 1994 (902,4 milioane USD), 1996 (694 milioane USD) si 1997 (508,7 milioane USD). Comparativ cu potentialul economiei romanesti, dimensiunea ISD nu poate fi considerata, nici pe departe, satisfacatoare, motiv pentru care necesitatea atragerii unui mai mare numar de investitori straini semnificativi reprezinta un element component al politicii economice.

Oricum, este de mentionat ca, atat capitalul autohton, cat si cel strain, au avut o contributie hotaratoare pentru:

crearea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii (IMM);

formarea unui sector privat al intreprinderilor mari;

conlucrarea dintre IMM-uri si intreprinderile mari, pe baza crearii unor retele de afaceri;

externalizarea unor activitati economice din Romania, in strainatate, si internalizarea unor activitati din strainatate, in Romania, mai ales in domeniul tehnologiilor de varf;

imbogatirea ofertei de bunuri si servicii pe piata romaneasca.