Rolul FMI în Economia Mondială

CAPITOLUL 1 :

Scurt istoric al apariţiei FMI

După primul război mondial statele europene au întâmpinat mari greutăţi la trecerea de la un sistem monetar în regim de război la unul de pace.

Au apărut variaţii mari între nivelurile inflatiei, între mecanismele de formare a preţurilor si a veniturilor. Emisiile de bilete în cantităti mari de către băncile centrale cea ce a provocat o inflaţie puternică.

Una dintre primele ţări care s-a întors la etalonul aur a fost Germania. Hiperinflatia din anul 1923 a condus la prăbuşirea monedei, un dolar a ajuns la 4,2 mlrd. de mărci germane. Marca nou creată era garantată cu 40% prin resursele de devise si aur ale băncii centrale.

În anul 1928 şi Franţa s-a întors la etalonul-aur prin stabilizarea monetară, care a condus la o devalorizare a francului cu patru cincimi.

Necesitatea apariţiei unei organizaţii ca FMI a devenit evidentă după Marea Depresiune la începutul anului 1930, care a pătruns în toate formele de viaţa economică. Multe bănci au dat faliment, costurile producţiei agricole au fost mai mari decât preţul produselor finite, producţia a fost ţinută în stoc fără să poată fi valorificată, iar mai mult de 10 mil. de oameni ereau în căutare de muncă pe care n-o aveau şansa să găsească.

În anul 1931 lira sterlină este devalorizată cu 30%. Aceasta pune punctul de începere a devalorizării în lanţ de către ţările pentru a căştiga părţi din piata. Toate ţările legate din punct de vedere comercial cu Anglia şi-au devalorizat monedele nationale. În această perioadă preţurile mărfurilor au scăzut cu 48% , iar volumul comerţului mondial a scăzut cu peste 60%. Unele guverne au introdus restricţii pentru schimbul monedei naţionale folosind operaţiile de barter ( de exemplu o locomotivă pentru 100 tone de cafea ) şi astfel eliminând folosirea monedei naţionale. Alte guverne , disperate în problema să găsească cumpărător străin pentru producţia sa agricolă, au început să vândă la preţuri sub costul producţiei pentru a face faţa concurenţei străine.

În anul 1933 a fost organizată la Londra o conferinţă. Scopul desfăşurării acestei conferinţe a fost oprirea prăbuşirii monedei naţionale, eliminarea barierelor tarifare , scăderea ratelor dobânzilor. Conferinţa a eşuat din cauza egoizmelor naţionale ţărilor participante.

În anul 1936 Anglia, Franţa si SUA au semnat un acord care avea scopul principal să restabilizeze relaţiile economice internaţionale. În această privintă s-a registrat o mică readresare în anul 1937, dar după criza din anul 1938 si al doilea război mondial acest acord numai a avut nici-o putere.

CAPITOLUL 2:

Rolul FMI în economia mondială

2.1.Activităţi legate de criza din Asia

În anul 1990 au fost efectuate cele mai semnificative schimbări în istoria FMI. Acestea au fost legate de procesul de integrare a pieţelor de mărfuri, servicii şi capital. O parte importantă în activitatea FMI deţine acordarea împrumuturilor în domeniul bancar şi supravegherea sistemului monetar internaţional.

Între ţările care au beneficiat de ajutorul financiar al FMI în anii '90 au fost ţările din Europa Centrală şi regiunea Baltică, Rusia şi alte ţări din fosta Uniune Sovietică pentru înlesnirea trecerii lor dificile din economia planificată la economia de piaţă. Multe eforturi au fost depuse în formarea structurilor financiare şi economice, foarte importante pentru funcţionarea economiei de piaţă.

O parte importantă în activitatea FMI ocupă colaborarea strînsă cu Banca Mondială în vederea sprijinirii celor mai sărace ţări din lume.

În criza financiară la mijlocul acestei decade în Mexico FMI a aprobat pe data de 1.02.1995 cel mai mare pachet financiar pentru o ţară membră a FMI în valoare de $17,8 billion. Acest ajutor avea scopul să stsbilizeze situatia financiară şi să oprească ieşirile masive de capital din Mexic.

Criza financiară din Asia din anul 1998 a fost evenimentul financiar a anului. Cel mai mult afectate au fost Indonesia, Coreea si Tailanda.

Printre cauzele principale pentru această criză putem să considerăm împrumuturile externe făcute de aceste ţări în exces, cu scădente scurte. Pe de altă parte regurile bancare inadecvate şi intervenţia sa nereuşita n-au putut să contribuie la stabilizarea situaţiei economice. Întărzierea semnificativă în adaptării măsurilor corespunzătoare în rezolvarea acestor dificultăţi a aprofundat criza financiară şi a afectat şi alte ţări din această regiune.

FMI a ajutat cele trei ţări cel mai mult afectate - Indonesia, Coreea si Tailanda - aranjănd programe pentru reforme economice, care ar treebui să ajute refacerii situaţiei financiare. Coreea a beneficiat de ajutor financiar la valoare totală de $ 11,2 billion şi Tailanda $ 4,0 billion.

Au fost intensificate consultaţiile cu celelalte ţări membre pentru a fi luate măsuri, care să nu mai permit în viitor afectarea altor ţări din această regiune. Au fost aplicate proceduri accelerate organizate sub numele de Mecanism Urgent de Finanţare. Astfel FMI a elaborat programe, care au fost adăugate la programele deja existente şi care au avut drept scop să adapteze FMI către cerinţele acestei perioade. De asemenea a fost creată facilitatea de Rezerve suplimentare pentru a ajuta ţările afectate prin acordarea împrumuturilor pe termen scurt, necesare pentru recuperarea încrederii pierdute a investitorilor. FMI a colaborat cu alte instituţii internaţionale financiare, de exemplu cu Banca Mondială şi Banca da Dezvoltare din Asia pentru a mări suportul financiar pentru programele de reforme economice.