Rolul Investițiilor în Dezvoltarea Economică

Rezumat

În lucrarea de faţă se face o analiză privind impactul investiţiilor asupra dezvoltării economice din România. Vom prezenta o clasificare a investiţiilor şi vom vorbi despre efectele acestora asupra economiei.

Introducere

“Grupurile de factori de decizie anonimi, care manevrează pârghiile investiţiilor, au constituit supraelitele din toate societăţile industrial.”

(Alvin Toffler)

I. Conceptul de investiţie

Tranziţia societăţii româneşti şi înscrierea sa pe coordonatele economiei de piaţă implică noi abordări în raportul dintre teoria şi practica economica. Referindu-ne la conceptul de investiţie vom remarca manifestarea unor preocupări de clarificare. Dar acest concept are un conţinut mai complex de cât apare dintr-o analiză succintă. Problemele practice ale tranziţiei la economia de piaţă impun sarcini noi şi dificile teoriei economice.

Aşa cum subliniază unii specialişti, investiţiile reprezintă angajarea resurselor cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor sau acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor obţine alte beneficii. Aceste formulări pun în evidenţă conţinutul concret, material al investiţiilor (resurse materiale, financiare, umane) şi scopul final – beneficiul. Mijloacele băneşti alocate pentru investiţii au ca sursă economiile întreprinderilor şi cele ale populaţiei, iar destinaţia lor poate fi activitatea economică propriu-zisă sau plasamentele financiare.

Investiţiile pot şi trebuie abordate în strânsă legătură cu procesul dezvoltării, al creşterii economice. În fapt dezvoltarea depinde de capacitatea factorilor de decizie :

a) de a formula opţiuni de investiţii în acord cu obiectivele şi scopurile stabilite;

b) de a ameliora strategia şi politicile de dezvoltare in ideea potenţării efectelor investiţiilor;

c) de a selecta proiecte de investiţii care să permită valorificarea raţională a tuturor resurselor materiale, financiare şi de muncă pentru atingerea obiectivelor stabilite.

În aceeaşi ordine de idei trebuie remarcat faptul că investiţiile înfăptuite jalonează limitele parametrii factorilor de producţie în mod riguros pentru o perioadă mare de timp, generând efecte complexe pe termen lung.

La prima vedere, investiţia ne apare în mod concret ca o operaţiune de modificare şi de creştere a patrimoniului iniţial: construcţii industriale şi civile, achiziţia montajul şi instalarea unor echipamente industriale, cumpărarea unor maşini, utilaje etc. La o analiză mai profundă investiţia este alocarea capitalurilor economisite în activităţi lucrative cu caracter profitabil care să majoreze valoarea capitalurilor iniţial acordate “

Sintetizând consideraţiile menţionate, definirea investiţiilor trebuie să releve faptul că:

- reprezintă o plasare de fonduri băneşti într-o acţiune, proiect sau operaţie pentru a crea un spor de avuţie;

- scopul urmărit nu constă numai în obţinerea de bunuri şi capacităţi de producţie, ci şi a unui câştig (profit);

- reprezintă un flux al valorilor care au ca punct iniţial de pornire fondurile financiare, o parte a veniturilor şi economiilor realizate;

- există un decalaj de timp între momentul investirii şi de al obţinerii rezultatelor şi veniturilor scontate;

- sunt o cheltuială efectuată în prezent, certă, în scopul obţinerii unor efecte viitoare, adeseori incerte;

- pentru a produce acumulări viitoare de capital fix este necesară funcţionarea normală a întregului sistem economic.

II. Clasificarea investiţiilor

Investiţiile se pot clasifica după mai multe criterii, şi anume:

a) După legătura pe care o au cu obiectivul proiectat, investiţiile se clasifică în:

- investiţii directe sunt cele care se fac pentru obiectivul de bază

- investiţiile colaterale se materializează în lucrări care asigură utilităţile obiectivului de bază

- investiţiile conexe sunt cele finalizate în alte obiective economice pentru a asigura viitorului obiectiv materiile prime necesare desfăşurării procesului de producţie

b) După destinaţia obiectivelor de investiţii:

- productive

- neproductive;

c) După modul de execuţie al lucrărilor, avem investiţii executate în:

- antrepriză – de către unităţi specializate

- regie – de investitor sau agentul economic declanşator, viitorul proprietar al obiectivului de investiţii.

- sistem mixt – prin conlucrarea activă a proprietarului cu antreprenorul.

d) După stadiul de realizare al lucrărilor:

- neterminate – valoarea lucrărilor realizate la obiectivul în curs de execuţie;

- restante – se referă la obiecte ale căror termene au fost depăşite;

- terminate – la care toate lucrările sunt încheiate.

e) După structura lor tehnologică:

- lucrări de construcţii-montaj

- achiziţii de utilaje care necesită montaj – fixarea de fundaţii, pe piloni sau plasamente;

- achiziţii de utilaje care nu necesită montaj - mijloace de transport, tractoare, etc.;

- lucrări geologice pentru descoperirea de noi rezerve de substanţe minerale utile

f) După caracterul lucrărilor:

- construirea de unităţi noi

- reconstrucţia se efectuează la obiectivele existente

- pentru dezvoltare

- pentru reamenajare

- pentru înnoirea unităţilor existente

g) După destinaţia lor şi natura rezultatelor activităţii:

- materiale

- nemateriale

h) După modul cum investiţia influenţează economia firmelor, rentabilitatea şi eficienţa agenţilor economici:

- cu efecte directe

- cu efecte indirecte

i) După sursa de finanţare, investiţiile se împart în investiţii finanţate din:

- surse proprii se constituie din capitalul propriu

- surse atrase

j) După modul de constituire, investiţiile se împart în:

- investiţii nete

- investiţii brute

k) După natura obiectivului, investiţiile se materializează în:

- obiective noi;

- dezvoltări, modernizări, reutilări sau reprofilări.