Rolul Managementului Financiar

1. Conceptul de management financiar

Managementul a fost definit de Mary Parker Follet ca „arta de a realiza anumite lucruri cu ajutorul oamenilor”

„Manager = specialist in domeniul managementului, conducator de intreprindere, persoana care aplica principiile si tehnicile managementului, adica este implicata in administarea unei organizatii cu autoritate in folosirea, combinarea si coordonarea resurselor umane, financiare, materiale si informationale, in scopul obtinerii rezultatelor dorite(urmarite)”.

Managementul este o ştiinţă a conducerii, dar şi o artă a conducerii.

Arta managerială reprezintă o concretizare a personalităţii managerului vizând evidenţierea şi folosirea calităţilor proprii în desfăşurarea procesului managerial.

Managementul întreprinderii reprezintă un proces de aplicare concretă a legităţilor conceptelor, metodelor şi tehnicilor puse la dispoziţie de ştiinţa managerială.

Procesul de management se realizează prin intermediul persoanei ce are calitatea de manager şi care exercită această funcţie în virtutea obiectivelor, competenţelor şi responsabilităţilor specifice funcţiei pe care o ocupă.

Elementele implicate in procesul de management au fost identificate de Henry Fayol ca fiind „a prevedea si a planifica, a organiza, a comanda, a coordona si a controla

Ca o sinteză, se poate concluziona că sarcina de bază a managementului firmei, aceea de a pune în valoare performanţele oamenilor, factorul de producţie determinant, devine realizabilă numai dacă îmbracă o dimensiune concretă şi pozitivă în raportul management – profit – valoare firmă.

Managementul financiar, în această accepţiune, se poate defini ca fiind un subsistem al managementului general al firmei, având ca scop asigurarea resurselor financiare necesare, alocarea şi utilizarea lor profitabilă, creşterea valorii firmei, dezvoltarea, consolidarea şi siguranţa patrimoniului acesteia, îndeplinind un rol activ, pornind de la resursele financiare mobilizabile în stabilirea obiectivelor strategice şi tactice ale firmei şi în controlul şi evaluarea îndeplinirii acestora.

Ca urmare, latura financiară se regăseşte în toate componentele activităţii manageriale, adică:

• în toate funcţiile actului managerial: prevedere, organizare, coordonare, antrenare şi control-evaluare;

• în toate elementele sistemului de management: sistemul organizatoric, sistemul

informaţional, sistemul decizional, sistemul metodelor şi tehnicilor de management etc.

De asemenea, în întreaga structurare şi materializare practică a funcţiilor firmei (cercetare-dezvoltare, de producţie, comercială, de personal şi financiar-contabilă), elementele de natură financiară (resurse necesare şi consumate – cost – profit) reprezintă parametrii esenţiali pentru alegerea oricărei variante de decizie.

1.1.Calităţile managerilor

Calitatea reprezintă abilitatea de a îndeplini în mod eficient o anumită activitate. Calităţile se pot învăţa şi se pot dezvolta.

Cele mai importante calităţi ale managerilor sunt:

1-.Calitatea tehnică - reprezintă abilitatea de a folosi cunoştinţele ,tehnicile şi resursele disponibile în vederea realizării cu succes a muncii.

2-.Calitatea analitică-presupune utilizarea abordărilor ştiinţifice şi tehnice în rezolvarea unor probleme.Managerul trebuie să identifice factorii cheie şi să înţeleagă relaţiile de interdependenţă dintre ei ,să aibă abilitatea de a diagnostica şi a evalua,de a înţelege problemele şi a găsi soluţii pentru rezolvarea lor.

3-.Calitatea de luare a deciziei.Toţi managerii trebuie să ia decizii , să aleagă din mai multe alternative pe aceea care să ducă la o eficacitate maximă.

4-.Calitatea „lucrului” cu oamenii – abilitatea de a lucra cu oamenii de a-i intelege ,de a comunica cu ei este deosebit de importantă pentru un manager.

5-.Calitatea de comunicare-pentru a obţine performanţe managerul trebuie să găsească cele mai bune căi de comunicare cu alţii,astfel încât să fie înţeles şi ascultat.

6-.Calitatea conceptuală – constă în abilitatea de a vedea organizaţia în toată complexitatea sa,în a sesiza care părţi din organizaţie sunt în stransă legătură şi contribuie la atingerea obiectivelor generale.

2. Funcţiile managementului financiar.Generalități ale funcțiilor managementului

Definirea managementului dezvăluie că esența sa o reprezintă funcțiile sau atributele.Premisa majoră pentru descifrarea conținutului științei și practicii managementului individual și participativ, precum și pentru însușirea și utilizarea eficientă a sistemelor, tehnicilor, procedurilor și modalităților care-i sunt proprii, este cunoașterea și înțelegerea funcțiilor managementului în mod aprofundat.

Definirea funcțiilor managementului înglobează o multitudine de puncte de vedere privind numărul, denumirea și conținutul lor concret.

Ca însușiri esențiale a activității de conducere , funcțiile conducerii au fost formulate în anul 1916 de către Henri Fayol, care consideră că activitatea “administrativă” sau de conducere poate fi definită prin: a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla.

Funcțiile conducerii așa cum au fost formulate de Henri Fayol, reprezintă expresia diviziunii raionale a muncii de conducere.

Funcțiile de conducere se definesc, în literatura de specialitate, ca eforturi de gândire și acțiune rațională, specifice activității de conducere, care promovează un ciclu logic de descifrare a evenimentelor viitoare.Unii autori susțin că există patru funcții tratând funcțiile de coordonare și comandă ca fiind una singură denumită coordonarea și antrenarea.

Funcţiile managementului financiar, ca segmente care prelungesc şi completează funcţiile managementului general al firmei, sunt:

2.1. Previziunea financiară

Funcţia de previziune, prima funcţie a procesului de management, reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse de către managerii firmei şi de către colaboratorii lor în scopul stabilirii obiectivelor strategice şi tactice ale firmei, precum şi a resurselor financiare şi de altă natură necesare pentru atingerea lor. Altfel spus, prin materializarea funcţiei de previziune se stabilesc activităţile viitoare ale firmei (pentru un orizont de timp dat), condiţiile în care acestea se pot realiza şi rezultatele scontate.

Previziunea financiară este o componentă a previziunii generale a firmei, îi completează şi concretizează politica financiară.Politica financiară, la rândul său, nefiind o activitate independentă, reprezintă o parte a politicii generale a firmei. Politica financiară şi previziunea financiară însă au unele caracteristici distincte care le fac inconfundabile şi nesubstituibile.

Fără îndoială, pentru dezvoltarea şi afirmarea firmei sunt necesare obiective îndrăzneţe, dar, în acelaşi timp, ele trebuie să fie şi realiste. Or, oricât de tentante ar părea unele obiective propuse de manageri, dacă nu li se pot asigura resursele financiare necesare realizării şi nu duc la un profit acceptabil pentru toţi „actorii“ care au interese în firmă şi la creşterea valorii firmei, ele devin nerealizabile sau hazardante, întrucât eforturile pe care le angajează nu se justifică. În această viziune, previziunea şi politica financiară şi de profit trebuie să îndeplinească un rol activ în fixarea şi atingerea obiectivelor economice strategice ale firmei în ansamblu.

Pentru a îndeplini acest rol important, managementul firmei trebuie să asigure „traducerea“ oricărui obiectiv strategic şi, până la urmă, a oricărei decizii tactice în venituri şi cheltuieli (şi, evident, profit), în încasări şi plăţi. Fără această cuantificare, obiectivele respective, deciziile în cauză, politica economică, strategia firmei, în ansamblul ei, sunt nefundamentate.

Planificarea, ca activitate de previziune, reprezintă o funcţie esenţială. În cadrul acesteia, planificarea financiară trebuie să-şi ocupe locul cuvenit în cadrul firmelor. Această funcţie nu are nimic comun cu planurile prin care s-au dirijat fondurile în economiile de comandă. Planificarea – şi, în primul rând, planificarea financiară – este vitală pentru orice firmă şi orice manager.

Reamintim, şi aici, că la majoritatea firmelor nou înfiinţate care au dat faliment cauza principală a fost localizată în acest domeniu, al previziunii financiare.

Previziunea financiară a firmei este o activitate foarte complexă, laborioasă şi de specialitate, pe care nu o poate face oricine.