Rolul Serviciilor pentru Populație

Conceptul de servicii

Serviciile nu au o definiţie clară dar majoritatea economiştilor le privesc ca un sistem de utilităţi, în care beneficiarul cumpără sau foloseşte nu un produs, ci o anumită utilitate, care-i conferă anumite avantaje ori satisfacţii, neconcretizate, în majoritatea cazurilor sub formă materială şi destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.

Asociaţia Americană de Marketing defineşte serviciile în felul următor: „serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material”.

Termenul de servicii poate fi utilizat, conform opiniei unor specialişti în patru modalităţi analitice diferite, şi anume:

• serviciile ca “sector”- care acoperă ansamblul firmelor a căror producţie finală principală constă din mărfuri intangibile sau efemere, sau, alternativ, acel set rezidual de instituţii productive din cadrul economiei legale a căror producţie finală nu este constituită din bunuri materiale;

• serviciile ca “produse”– care nu sunt furnizate în mod necesar doar de sectorul de servicii (de exemplu, firmele din industria prelucrătoare furnizează frecvent servicii pe parcursul operaţiunilor lor de prelucrare, pe care le vând consumatorilor, fie împreună cu bunurile materiale, fie separat);

• serviciile ca “ocupaţii”– care vizează forţa de muncă angajată în activităţile “nonproducţie” din toate ramurile economice; uneori aceste activităţi sunt înglobate în ramuri economice specializate în furnizarea de servicii, alteori ele implică “terţiarizarea” forţei de muncă proprii firmelor în cauză;

• serviciile ca “funcţii”– care includ persoane implicate în activităţi de servicii în cadrul economiei formale (a celei evidenţiate statistic) sau în afara ei (neevidenţiate statistic cum ar fi: asociaţiile voluntare, gospodării, persoane care produc propriile lor funcţii de servicii în mod informal în timpul lor liber utilizând însă bunuri şi servicii realizate în cadrul economiei formale).

Contribuţia serviciilor la creşterea economică

Mult timp activitatea de servicii nu a fost recunoscută, serviciile fiind neglijate de economişti şi încadrate în sfera neproductivă. În acest context teoria economică a acordat prea puţină atenţie serviciilor şi chiar putem vorbi de o rămânere în urmă a teoriei, a clasificărilor conceptuale faţă de amploarea practică a serviciilor. De ce s-a schimbat starea de spirit vis-à-vis de servicii? Pentru că:

1. numai serviciile pot crea locuri de muncă în număr suficient pentru a rezolva sau limita problema şomajului;

2. sectorul terţiar nu este „îngrădit” decât de reglementări care sunt repuse în discuţie în cadrul procesului de liberalizare a schimburilor internaţionale;

3. oferta de servicii diferenţiate şi adaptate la cerere reprezintă un element esenţial al competitivităţii întreprinderii, oricare ar fi domeniul lor de activitate.

Un fenomen prezent în toate ţările este creşterea ponderii forţei de muncă ocupată în domeniul serviciilor, fenomen manifestat cu o mai mare intensitate în ţările dezvoltate. Astfel, în ţări ca SUA, Germania, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Danemarca, Elveţia, Austria, Olanda şi Suedia, ponderea populaţiei ocupată în domeniul serviciilor depăşeşte 70%. Chiar şi în ţări cu un nivel mediu de dezvoltare sau sub medie - Spania, Portugalia, Grecia, Croaţia, Ungaria, Slovenia, Slovacia şi Polonia, ponderea populaţiei ocupată în domeniul serviciilor depăşeşte 60%.

În România repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei naţionale arată că 30,1% din totalul persoanelor ocupate erau concentrate în sectorul agricol, 28,7% în industrie şi construcţii, iar 41,2% în servicii. În activităţile neagricole erau ocupate 6460 mii persoane, ponderi semnificative în rândul acestora fiind deţinute de cele care îşi desfăşurau activitatea în industria prelucrătoare (25,5%), comerţ (17,6%) şi construcţii (10,9%).