Rolul sistemului informațional economic în conducerea agenților economici

Conducerea si organizarea activitatii economice la nivel micro si macroeconomic presupune cunoasterea permanenta a starii si functionarii tuturor elementelor componente ale agentilor economici , integrati in ra-muri şi în ansamblul economiei nationale .

Orice organizatie ( agent economic ) are nevoie pentru functionare de resurse . Aceste resurse se clasifica în resurse vizibile , formate din resurse materiale , financiare şi umane , precum şi resurse invizibile , care sunt cele informationale .

1. Notiuni generale despre informatii si cunoştinte

Notiunile de informatie şi data sunt considerate în vorbirea curenta ca fiind sinonime , ele însa în realitate se deosebesc esential . Un econo- mist , un manager sau un om de afaceri trebuie sa înteleaga clar aceste no-tiuni cu care va opera .

Informatia poate fi privita din trei puncte de vedere :

a) din punct de vedere al perceptiei umane , care presupune legarea in-formatiei de efectele ce pot apare în urma acestei receptari ;

b) din punct de vedere analitic , lingvistic , informatia poate fi descrisa în termeni ce se refera la sensul sau la structura ei ;

c) din punct de vedere fizic , ingineresc , informatia poate fi descrisa în

termenii manifestarilor sale fizice - mediul de pastrare , rezolutia sau

acuratetea cu care se emite , se receptioneaza , etc .

Informatia este acea entitate care înlatura total sau partial starea

de nedeterminare , numita entropie , pe baza unui mesaj

adresat unui receptor .

Pentru masurarea informatiilor , Shanon propune un criteriu proba-bilistic conform caruia se ia în considerare posibilitatea ca un eveniment sa aiba un rezultat sau altul fara a-l cunoaste dinainte .

Din punct de vedere probabilistic , cantitatea de informatie este marimea nedeterminarii aparitiei unor evenimente .

Informatia are trei aspecte fundamentale şi anume :

• aspectul sintactic ;

• aspectul semantic ;

• aspectul pragmatic .

Primul aspect , sintactic , se refera la sistemul de semne şi regulile de reunire a acestora în constructii sintactice utilizate pentru reprezentarea informatiei în procesul culegerii , transmiterii , şi prelucrarii acesteia .

Sub aspect semantic , informatia poate fi caracterizata ca semnifica-tia datelor . Sensul informatiei la acest nivel este corespondenta dintre o data şi obiectul real sau situatia pe care o reprezinta aceasta data .

Aspectul cel mai concret al informatiei este însa cel pragmatic , singurul care raporteaza informatia la scopurile observatorului .

Informatia şi data se pot utiliza ca sinonime numai în masura în care convenim sa identificam obiectul prin modelul sau . Având în vedere ca în informatica economica şi de afaceri suntem preocupati mai mult de as-pectele pragmatice , în general , folosim cele doua notiuni ca sinonime .

Cunoştinta: include capacitatea de a evalua informatia într-un anu-

mit sens sau scop . A avea cunoştinte sau abilitatea de a efectua sarcini complexe , presupune mai mult decât a avea o lista de instructiuni sau informatii necesare , ceea ce presupune abilitatea manipularii informatiilor sau sarciniilor .

2. Caracteristicile generale ale informatiilor

Problema informatiei devine deci vitala pentru orice manager . El are nevoie de informatii relevante care sa-l ajute în planificare , control şi decizie . O informatie spunem ca este relevanta daca :

- dezvolta cunoştintele ;

- reduce nedeterminarea ;

- este utilizabila pentru scopul propus .

Se pune problema determinarii caracteristicilor informatiilor ce sunt utile unui economist în general şi unui om de afaceri în special .

Caracteristicile fundamentale pentru ca o informatie sa fie utila sunt:

• consistenta , adica sa fie suficient de cuprinzatoare încât sa poata

furniza cât mai multe cunoştinte ;

• relevanta , adica sa poata funiza cunoştinte care ne lipsesc pentru luarea deciziei . Este evident ca în multe situatii este dificil sa se spuna daca o informatie este sau nu relevanta ;

• exactitatea , adica daca informatia este exacta atunci continutul ei reflecta situatia reala a fenomenului , influentând astfel luarea deciziei . Aceasta caracteristica se mai numeste şi acuratetea informatiei ;

• oprtunitatea , adica sa existe un decalaj corespunzator între mo-mentul primirii informatiei şi cel în care se impune luarea deciziei ;

• accesibilitatea , adica poate fi utilizata în momentul în care este necesara . Modul de prezentare a informatiei are o importanta deosebita ;

• complexitatea , adica trebuie sa provina din sursa suficient de apropiata fenomenului sau organizatiei şi trebuie sa acopere aria dorita de cel care ia decizii .